Culeg masline impreuna cu satenii si proprietarii maslinilor.
Unii au butasi de vita de vie, mi se spune ca via creste chircita in pamant putin, pietros,
ca daca are pamant bun face prea multe frunze.
Particip la concursul de tras funia. Nimeresc langa Ioanna Tsatsos, Kavafis,
Iannis Ritsos, Ghiorghios Seferis, Rita Boumi-Papas, Elytis si ceilalti vecini
cu care castigam; adversarii pica in baltoaca din mijloc, radem toti si ne veselim.
Cand cade seara si nu mai lucram la ceea ce facem zilnic,
intram fiecare in lumea pe care o adapostim in noi. Dincoace de geam.
La inmormantarea proprietarului viei, care a fost odata calugar blestemat
ne adunam sa il conducem pe drumul ingust, apoi pe si mai ingusta cararuie.
Kostis Palamas e invocat de preot, i se rosteste numele cu veneratie
apoi aruncam pamant peste sicriu. Ne despartim de el cu strangere de inima.
Odata ceremonia incheiata, in linistea care nu cere cuvinte
auzim cum tzaraie un telefon mobil, se aude tare, sunetul vine de jos, din sicriu.
Ma intreb daca fiica lui, care i-a pus cu el telefonul s-a gandit
ca va fi sunat atat de repede, apoi vad ca pe malul stancos groapa e la suprafata;
el va fi mai mult cu noi decat cu cei plecati sa gaseasca neprihanirea.
Facem o baie ritualica in Egeea, intram tinandu-ne de maini, e cald si bine,
apoi plecam sa spargem farfurii , Sakis ne asteapta deja cu masa intinsa.
Suntem exact atatia cati trebuie sa fim, fiecare are in fata o farfurie
pe care o va da de pamant
la un moment dat.

Vizualizări: 86

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Marinescu Grigorie pe Februarie 5, 2011 la 1:47am

Ne leaga de origini cu nuantari multiple si originale.

Comentariu publicat de catalina pe Februarie 3, 2011 la 9:56am
un poem in proza reusit.Felicitari!
Comentariu publicat de claudia hering pe Februarie 2, 2011 la 3:04pm

Lectura deosebit de placuta la citit

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Frumos scris,pina si ceremonia inmormintarii este descrisa cu multa naturalete si  umor(telefonul).Baia in mare,racoritoare,minunata.Si nu stiam ca si la ceremonia inmorminarii se sparg farfurii,credeam , doar la nunti si petreceri.

Parca am citit un jurnal de vacanta.Felicitari!

 

 

 

Comentariu publicat de adriana rodica barna pe Februarie 2, 2011 la 12:03pm

Inainte de a intra in Egeea tinandu-ne de maini, vreau sa va multumesc fiacaruia pentru

pretiosul dar pe care il primesc chiar acum din mainile voastre.

 

Eduard Dorneanu –multumesc pentru uluiala cu dus – intors la citirea textelor dumneavoastra.

Daca eu as fi recuziter la un teatru unde se joaca drama Kabuki, cred ca dumneavoastra ati fi recuziter la teatrul No, daca eu as fotografia calul troian pe dinauntru si as insista pe graffiti,

dumneavoastra ati insista pe crapaturile din lemn...oare gresesc spunand asta ? cred ca dispozitivul lexical pe care il folosim fiecare e diferit, dar modul de aranjare e unul asemanator....oricum, am promis sa va citesc filele din jurnal, iar asta se va intampla cat de curand.

Comentariu publicat de adriana rodica barna pe Februarie 2, 2011 la 12:01pm

Misake, draga prietene, multzam fain pentru ca vrei sa vezi in limba greaca poemele legate de Thassos si mai zic multzam ca faci demersuri pentru asta. Mai zic o vorba de multumire pentru ca ma incurajezi, pentru ca astepti alte si alte impresii legate de sederea in insula, asta ma face sa cred ca nu e in zadar sa spun ceea ce am de spus. Pretios darul tau , putina si mica multumirea mea.

 

Nora Damian – aveti un detector atat de fin incat marturisirea mea nu va va surprinde. In multe dimineti ale lunii ianuarie m-am trezit cu un prim gand care imi controla visele pe care le uitam : „iar ca sentiment un cristal”. Nu am facut nici o legatura cu ceea ce am scris, dar se pare ca sunt mai transparenta decat as fi crezut. Va mai astept sa imi spuneti despre mine

lucruri pe care nu le stiu.

 

Irina Lucia Mihalca – sublinierea dumneavoastra e locul asupra caruia am reflectat cel mai mult si care a schimbat forma initiala a poemului. Voi trece in curand pe la dumneavoastra sa imi reparati un timp anume. A propos cat costa fiecare timp reparat?

 

Sanziana Batiste – Povestea cu telefonul mobil care suna din sicriu este reala, mi-a spus-o doamna doctor Milea, ea a asistat la acea inmormantare. Eu nu am facut decat sa o recontextualizez.  Va spuneam ca mi-ar placea sa locuim in acelasi oras si uite ca pentru scurt timp locuim aici, pe insula. Multumesc pentru creditul pe care mi-l acordati de fiecare data.   E pretios si onorant.

Comentariu publicat de adriana rodica barna pe Februarie 2, 2011 la 12:00pm

 

 

 

Grigorie Marinescu – Daca tot v-ati nimerit pe insula la inmormantare , va invit sa dansati sirtaki , asa cum ar face-o un grec. Multumirile mele pentru participare si pentru dans .Promit sa va duc si in America de Sud. Pregatiti-va.

 

Constantin Grecu – Mi-am facut mustrari de constiinta recitind „Insula” lui Gellu Naum.Oare ce ar fi spus Maestrul daca ar fi pus piciorul pe insula asta in care locuim noi acum. Sper sa fi meritat escala inainte de a lua ferry boat-ul care  readuce doritorii pe continent .

 

Ion Burhan – Intelegerea ta cuprinde locul, oamenii, faptele. Iti raman datoare pentru ca ai postat la STATUS un citat din „Arcimboldo & Company” atragand astfel atentia asupra unei carti mai putin circulata , multumesc si pentru ca ai scos acel citat care ma impovara.  Iti multumesc pentru  timpul pe care , cu atata generozitate mi-l dai, (inapoi)  , pentru umorul tau solid care  te scoate din incurcatura de cele mai multe ori, asa acum mi se intampla si mie uneori,  pentru vocea pe care ti-ai imprumutat-o pentru audiobookul meu si mai ales pentru faptul ca ma arunci de pe meteze cand indraznesc sa incremensc in vreun vis. „Incremenirea in proiect nu e buna”- asa i-as fi raspuns lui Andrei Plesu , daca as fi fost Liiceanu, duminica trecuta , in discutia lor despre prostie, raspunsul fiindu-mi inspirat de  una dintre poeziile tale. Cred in steaua ta.  Nu sunt singura.

 

Marina Stefan Zoltan –Ce-ati spune , domnule Marina daca am intinde franghia de-o parte si de alta a unui golf pentru ca sa evitam balta?  Credeti ca daca am zugravi golful cu negru de fum si i-am lasa ( pe cei care vor pierde ) sa pice in nas, acestia se vor murdari? Astept raspuns...- vorba soldatilor care scriu de pe front...

Comentariu publicat de adriana rodica barna pe Februarie 2, 2011 la 11:58am

Mircea Munteanu – Chiar ieri v-am pomenit, discutand cu singurul  prieten comun pe care il avem. Nu stiu daca urarea mea de sarbatori  a picat la tzanc sau nu, credeam ca v-am suparat atunci. Ma bucur sa va reintalnesc, mai ales pentru ca am astfel prilejul sa va multumesc ca ati fost primul om care m-ati indemnat sa imi adun poemele publicate in retea  intr-o carte. Astept sa o vad tiparita. Sper sa se intample cat de repede. Va voi da de stire.

 

Vasilica Ilie – Kostis Palamas a trait pe la sfarsitul secolului XIX, suradeam in gand intrebandu-ma ce-ar putea spune autorul poemului „Calugarul blestemat” vazand cum functioneaza telefonul mobil din zilele noastre .Daca ar fi sa fiu ardeleanca pana la capat

ar trebui sa ma intreb (o fac acum cu voce tare ) daca Kostis Palamas a si raspuns acelui apel.

Cat despre lucrurile sordide si cele prozaice, acestea sunt foarte pretioase pentru mine. Ele sunt cele care sunt aruncate primele la cosul de gunoi atunci cand se scrie genul acela de poezie idilica ce seamana cu cu  aerul respirat de medici asistente si pacient intr-o sala de operatie....Unii le evita, eu le adun de pe jos.

Da, va dau dreptate, poemul meu este prozaic.

 

Gelu Vlasin- Multumesc pentru ca ai spus ca „.......in poemele tale, in mod miraculos ,,, se intampla altfel”...

 

Asa cum ne tinem de maini , ,, ,  intram sa facem o baie intr-un poem  de Odysseas  Elytis. Fiecare isi alege poemul cel mai curat, poemul care sa il poata spala. Fiecare cu carcasa lui de carne, fiecare cu Egeea lui si toti impreuna bucurosi de intalnirea prin cuvant, cu Egeea noastra. Suntem exact atatia cati trebuie sa fim. Acum si aici.

Dixit.

 

 

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Februarie 2, 2011 la 7:11am
Amintiri din insula Thassos; concursul cu funia unde nu se tine seama de nationalitate, apoi inmormantarea lui Kostis Palamas.. in fata mortii si a vietii suntem, in primul rand, oameni, indiferent de nationalitate, religie. Ritualul cu  baia in Egeea, spartul farfuriei, dupa inmormantare, se pare ca si acestea sunt comune pentru ca si la noi, la ortodoxi se sparge o cana de lut dupa ce mortul este scos din casa, am vazut asta cand tata a plecat in vesnicie si la sora mamei. Felicitari pentru acest poem prozaic...!
Comentariu publicat de Marina Stefan Zoltan pe Februarie 2, 2011 la 5:36am
Spatiul Egeean. Maslinii. Via. Egeea. Singurul element "nelalocul" sau - baltoaca. Simbol al micilor pacate. Usor ne lasam atrasi. In micile pacate. Farfuriile. Necesare pentru spart pacatul.
Comentariu publicat de Ion Burhan pe Februarie 2, 2011 la 5:22am
O pre-gustare a unei realităţi în care ne-am dori să fim, alături de cei dragi pe care-i iubim şi cu care am dori să fim împreună  mereu, departe de cei plini de spaimele iluzorii ale existenţei condiţionate.  Un spaţiu spiritual unde ne reintâlnim cu bucurie unii cu alţii ca într-o inefabilă mânăstire a cuvintelor. O constantă devoţiune pentru o zonă identificată de mulţi ca ideală pentru spiriitualitate , o arcadie veşnic însorită, lângă valurile Egeei, pe care sufletuli poate cânta  cea mai melodioasă melodie a  condiţiei umane... Mâncăm măsline, marea ne hrăneşte, avem tot timpul din lume să pălăvrăgim , marmură există din belşug pentru materializarea visului iar părinţii athoniţi sunt mereu la datorie , la centrala telefonică...Ne poţi anunţa şi pe noi, din timp când începe sezonul de cules olive? VENIM CU MARE BUCURIE.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor