Băiatul care vorbea cu florile, un basm de Petre Crăciun

Nu departe de codrul întunecat şi de izvoarele cu apă dulce şi rece, trăia cândva un pădurar tânăr, chipeş şi harnic, aşa cum nu găseai altul prin preajma locului. Dis-de-dimineaţă se trezea odată cu cocoşii, îşi lua traista la spinare şi pleca în pădure, unde zăbovea până la apusul soarelui. Azi aşa, mâine aşa, muncea omul nostru fără cruţare, dar bruma de bănişori pe care o agonisea abia îi ajungea să-şi hrănească mama şi o surioară.

Într-una din zile îşi luă ziua-bună de la cele două fiinţe dragi şi se duse la ale lui. Nici nu intrase bine în pădure când, într-o margine a potecii, văzu o pungă de galbeni, mângâiată de cele dintâi raze ale soarelui. Bucuros, băiatul puse punga la chimir, gândind: ,,Uite norocul, săracul, cum îmi surâde el, până în ziuă! De-acuma, s-a terminat cu sărăcia!”.

Cum stătea în locul unde găsise punga, iată că-i iese înainte o femeie tânără, îmbrăcată într-o rochie dalbă, strălucitoare. Soarele şi luna, laolaltă, nu erau mai frumoase decât ea! Văzându-l pe pădurar, faţa i se lumină şi păşi către el, vorbindu-i cu un glas dulce, ca mierea:

- Dragul meu pădurar, sunt Zâna pădurilor, ocrotitoarea codrilor şi a vietăţilor care trăiesc într-însul. Am aflat că ai găsit o pungă de galbeni. Înapoiază-mi-o, pentru că îmi aparţine!

- Dacă este precum spui, zise flăcăul cu tristeţe, atunci iat-o!

- Nu fi supărat, te voi răsplăti cu dărnicie.

Băiatul scoase punga şi o întinse zânei cu strângere de inimă. Ea îi presără o mână de flori înmiresmate deasupra capului, rostind nişte cuvinte fermecate.

- Din clipa asta, vei înţelege limba tuturor copacilor şi a florilor din lume. Tu însuţi le vei putea vorbi şi ele îţi vor răspunde întocmai ca nişte  oameni.

Tinerelul închisese ochii pentru a primi mângâierea plăcută a florilor. Când îi deschise, zâna nu se mai găsea în faţa lui. Dispăruse întocmai ca o nălucă.

Se întoarse acasă cu inima grea. Văzându-l aşa de mâhnit, mama sa îl întrebă:

- Oare ce nenorocire s-a abătut asupra ta, flăcăul meu?

Mai de voie, mai de nevoie, îşi deschise sufletul, povestindu-i toate cele întâmplate. Surâzând drăgăstos, femeia îşi mângâie feciorul:

- Lasă, bunul meu copil, nu pune la suflet! Cine ştie ce câştig are să-ţi aducă meşteşugul acela al zânei. Nu-i puţin lucru să fii singurul om care înţelege limba florilor!

Flăcăul zise şi el la fel şi se culcă. A doua zi se sculă în zori, îşi puse în  traistă ceva de-ale gurii şi dădu să plece. Deodată, un glas îl opri în pragul uşii:

- Bună dimineaţa, stăpâne!

Se uită cu luare-aminte prin preajmă şi pricepu că muşcata de la fereastră cuvântase.

- Bucură-te! grăi muşcata. Nici nu gândeşti câte lucruri folositoare poţi afla de la noi, dacă vei avea răbdarea să ne asculţi.

Mirat de vorbele neobişnuite, mai aruncă o privire spre fereastră şi îşi văzu de ale lui.

În drum, fu oprit de nişte clopoţei, apoi de margarete, de năsturei şi, în fine, de sângele voinicului.

- Ziua bună, îl întâmpinară clopoţeii.

- Îţi dorim voie bună şi sănătate, spuseră năstureii şi margaretele laolaltă.

- Fii încrezător în norocul tău, pentru că nu vei rămâne veşnic pădurar! îl îmbărbătă sângele voinicului.

Mulţumi tuturor şi se apucă de treabă. Ziua trecu neînchipuit de repede. Acum, avea cu cine schimba o vorbă, ceea ce-i făcea singurătatea mai lesne de suportat.

Citeste mai departe aici

http://www.literaturacopii.ro/crs/stire-basme-legende/baiatul-care-...

Vizualizări: 2132

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Petru Solonaru pe August 2, 2013 la 11:02am

Stimate domn Petre Crăciun, ați prins a aduce pe desfășurarea filei înfășurarea limbii adamice. Aceasta, uitată din primordii, firește e a tăcerii, adică a Cuvântului. Astfel rămânem cu înțelesul că cel al știuturii hăruite prin gnoză, iubire și ritual detașat poate primi Noul Rai.

Petru Solonaru

Comentariu publicat de Curelciuc Bombonica pe August 2, 2013 la 9:13am

Frumos si intelept basm. Felicitari, domnule Craciun!

Comentariu publicat de IUGA NICOLAE pe August 2, 2013 la 9:06am

                    Fain, frumos. Un basm placut si chiar cred ca vorbitul cu florile are o radacina reala cu explicatii stiintifice, neexplicate inca corespunzator.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor