Baiatul lui Noica este calugar in Apuseni - Andrei Balan, Andrei Comsa

CălugărulRafail Noica, băiatul lui Constantin
 Noica,s-a rupt de cele lumeşti şi a ales să
trăiască,acum 17 ani, pe o culme domoală a
 Apusenilor,la capătul unui drum prăfuit ce
şerpuieşteprintre casele singuratice ale moţilor
dinsatul Lăzeşti (judeţul Alba). Sus, la lumină,
seaud doar câinii ce apără teritoriul interzis
alstăpânului lor, apropiat de Dumnezeu prin
rugăciune,credinţă şi har.

În 1993, Rafail Noica s-a retras în munţii Apuseni, izolându-se într-o sihăstrie din satul Lăzeşti. Părintele coboară la oraş doar în rarele ocazii în caremai susţine conferinţe la Alba Iulia sau la BucureştiPrimele case
alecătunului Lăzeşti sunt rânduite în buza pădurii,
 departede ecourile zgomotoase ale prezentului.
 Dincoşuri ies şuviţe străvezii de fum, iar pe lemnele
 stivuitelângă garduri, pregătite deja pentru iarnă,
dormiteazăanimalele din tindă. Oameni nu prea sunt,
doartanti Marieta Bristraie, care iese din curte pentru
căaude forfotă şi murmur de voci străine. O întrebăm
deRafail, călugărul retras în acest colţ de lume. “Oho,
 maiaveţi mult până la el. După ce se termină pădurea,
 ţineţidrumul până se înfundă, acolo o să aflaţi că e
casapărintelui. Dar să ştiţi că nu primeşte pe nimeni,
cineştie câte supărări o fi strâns în viaţă?”. Urcăm
îndrumaţiprintre căpiţe şi prin două gospodării agăţate
decer, cu impresia clară că aici, în Lăzeşti de Alba, e
 casacelui mai frumos verde posibil.

Areun solar, unde

cultivălegume

Înmijlocul unei livezi de pruni foşnitori nevoie mare,
 distingemsilueta încovoiată a unui ţăran muncit de
vremuri.Nea Traian are încolăcit pe umăr un ditamai
 furtunul,pe care trebuie să-l care până la o fântână,
undevamai sus. În ciuda greutăţii, se opreşte pe
cărareace urcă panta, bucuros că mai are cu cine
schimbao vorbă. “Pe Rafail îl căutaţi, ai?”. Ne arată
cudegetul, spre culme, ceva ce seamănă cu o baracă.
 “Esolarul lui, acolo cultivă legume, roşii şi castraveţi.
 Altcevanu prea mănâncă. Până acum vreo două luni
 îimai duceam eu dimineaţa câte o cană cu lapte proaspăt,
 daacuma nu mai pot, că mi-a fătat vaca”.

Parcă de nicăieri a răsărit şi badea Mihuţ, tovarăşul de
 ţigărigustate în tihnă, bătrâneşte, al lui nea Traian.
 “Decând a venit pe aici, adică acum mai bine de
15ani, părintele Rafail n-a prea intrat în vorbă cu noi.
 Laînceput a ţinut câteva slujbe la el în casă, apoi,
cânds-a umplut curtea cu oameni, ne-a zis:
 «Ce,n-aveţi preot în sat? Duceţi-vă la biserică! ».
 L-orfi necăjit sătenii cu ceva. De atunci stă singur,
acolosus, n-a mai coborât printre oameni. Nici nu
 preaare nevoie, că e ajutat de o măicuţă la treburi,
 iarcând se mai duce la vreo conferinţă la oraş,
vinnişte prieteni şi-l iau cu maşina chiar de sub deal.
 Mergeţipână acolo, numa’ aveţi grijă la câini”.
Avertizaţi,parcurgem totuşi drumul până la capăt.
Câiniiurlă ca-n basme, casa din piatră şi lemn se
 iţeştede după gard, în poartă nu iese nimeni,
normal,dar în pervazul geamului ne închipuim
mustrătorchipul aspru al lui Rafail şi ne ajunge.
Casa în care locuieşte Rafail Noica este pierdută într-o mare de verdeaţă şi are aspectul unei fortăreţe construite pentru rugăciune

N-amai primit pe

nimenide ani buni

Probabilnu merităm mai mult, de fapt, cu siguranţă
numerităm, aşa că plecăm spre casă mulţumiţi.
Rătăciţiîn lumea adâncă a unui om adevărat,
 negândeam la o mulţime de întrebări fără rost şi
amprimit la schimb o tăcere, care face cât toate
vorbelenoastre la un loc. Pentru că după tăcerea
 luiNoica începe credinţa lui Rafail şi deşertăciunea
 noastră.

Şcolit înAnglia
Solarul părintelui Rafail îi asigură acestuia, peste an, necesarul de legume proaspeteBăiatul lui Constantin
 Noica,Rafail, s-a născut în 1942 şi a părăsit România
lavârsta de 13 ani, alături de mama sa englezoaică,
 WendyMuston, şi de sora sa, Alexandra. Ajuns
 înMarea Britanie, tânărul Răzvan, numele de botez
 al luiRafail, a încearcat să se apropie de mai multe
cultereligioase, trecând, pe rând, la anglicani, penticostali,
 baptiştişi protestanţi. Întâlnirea decisivă a vieţii băiatului
 luiConstantin Noica a fost cea cu părintele Sofronie,
povăţuitorulduhovnicesc al mănăstirii ortodoxe din Essex,
cel carel-a inspirat, în 1961, când avea 19 ani,
 sătreacă la ortodoxie.

În 1965 a devenit călugăr, cu numele de Rafail,
 lamânăstirea din Essex, dar în 1993 s-a întors
 înRomânia, iniţial pentru o scurtă vizită. A ajuns
însă înmunţii Apuseni, unde a decis să rămână
 definitivîntr-o sihăstrie îndepărtată din satul Lăzeşti.

Condamnatde comunişti la 25 de ani de muncă silnică

Constantin NoicaFilosof, eseist,
publicistşi scriitor de mare anvergură, Constantin
Noicas-a născut pe 12 iulie 1909, la Vităneşti,
Teleorman,şi a încetat din viaţă pe 4 decembrie
 1987,la Păltiniş. A terminat în 1931 Facultatea
deFilosofie şi Litere din Bucureşti, iar în 1938 a
plecatla Paris cu bursă. Între 1949 şi 1958 a avut
 domiciliuobligatoriu la Câmpulung Muscel, după
 care afost arestat şi condamnat la 25 de ani de
 muncăsilnică, plus confiscarea averii, fiind acuzat
 deostilitate faţă de regim şi “relaţii ilicite cu străinii”.

A executat doar şase ani şi a fost eliberat în 1964.
 S-astabilit în Bucureşti, unde s-a angajat cercetător
laCentrul de Logică, în locuinţa sa desfăşurându-se
seminariipe marginea filosofiei universale. Din 1975,
 s-amutat la Păltiniş, lângă Sibiu, casa filosofului
devenindloc de pelerinaj şi inspiraţie pentru discipolii
săi, cumar fi Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. A fost
 înmormântatpe 6 decembrie 1987, în curtea Schitului
Păltiniş,la dorinţa sa expresă.

Constantin Noica - Scrisoare cătreRafail

“Scrisoarecătre Rafail” a apărut acum 42 de ani,
 înrevista “Prodromos”, numărul 8-9 din 1968,
editatăîn Germania şi în Franţa, şi cuprinde
 mesajulemoţionant al lui Constantin Noica
adresatfiului său, în momentul în care Rafail s-a călugărit.

După ce a crescutîn credinţaanglicană, Rafail Noica a trecut la ortodoxie în anul 1961, devenind călugăr patru ani mai târziu“Ce poate fi
 înlumea voastră, dragul meu, că te-ai gândit să
 plecidin ea? Şi sunt mulţi - mi se spune - care se
despartde ea, chiar dacă nu intră în ordin, ca tine.
V-amâhnit peste măsură lumea de azi? Aţi găsit
că oputeţi sluji de dincolo de ea? (…) În limba ta
 existăo vorbă a trecutului care-mi pare, într-un fel,
maiadevărată astăzi decât oricare alta.

Este cea a lui Augustin, “iubeşte şi fă ce vrei”.
Căcidacă iubeşti cu adevărat - s-a spus - nu mai
 faciaceea ce vrei, doar ce trebuie. Poate că
 lumeade azi e uneori smintită pentru că a
despărţitpe «fă ce vrei» de «iubeşte». Ea şi-a
luattoate libertăţile şi face tot ce-i place, dar
nuiubeşte întotdeauna. (…) S-a sfârşit cu lumea
aproapelui;este o lume a departelui nostru, cea
 încare trăim şi se va trăi. Nu e o întâmplare că
 euînsumi îţi scriu de departe, dragul meu, şi că-ţi
scriupe departe, nu de-a dreptul, ca şi cum ai fi
 pentrumine doar unul din Rafailii lumii.

Dar nu te dezaprob şi nu i-aş dezaproba nici
 peceilalţi, chiar dacă ar fi oaste şi biserică,
 iarnu singurateci. Nu vă dezaprob, chiar
dacăm-aş teme că trăiţi într- o lume gata
făcută- şi care nu mai are ce face. (…) Eu nu
 ama-ţi da lecţii. Spre capătul vieţii, văd că
nuştiu mai nimic. Dar când mă uit îndărăt,
 vădcă e ceva sigur până şi într-o viaţă ca a
mea:e bucuria. N-am avut dreptate decât
 atuncicând m-am bucurat. Omul e fiinţa
 carejubilează. Omul a făcut bucuria, şi a
văzutcă era bună. (…) Şi-ţi spun numai:
bucură-teşi fă ce vrei!”

 

Vizualizări: 107

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Domnita Frisan pe Ianuarie 28, 2011 la 7:23pm
MULTUMIRI PENTRU ACEASTA POSTARE!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor