(poeme trimise pentru revistă)

Acum nu rămâne decât să închid ochii
şi să respir încet
pentru că vreau să te simt,
primăvară,
şi să te îmblânzesc,
frumoasă şi mândră cum eşti
şi distantă,
şi platoşa ta de mister şi de sticlă
se dizolvă
în apusul care te întâmpină,
în apusul care îmbracă drumul tau..

... şi era frontiera,
era roua de pământ fertil..
râul frângea deja iluziile mele
şi vestul se reliefa în depărtare
unde primele piscuri carpatice îmi vorbeau de acasă...
vara era departe,
dar de acel pământ şi de acele pietre
mi-aş fi zdrobit în continuare mâinile...
rămân amintirile
şi câteva zile în plus
dăruite timpului care se scurge.

.........
Ţie, muză...

Ţine-mă de mână,
părtaşă şi mută...
cine stârneşte plânsul meu?
Necunoscută şi sublimă,
mireasă ce dispreţuieşti lamentările uşoare,
nu mă abandona;
te simt, far fermecător,
lumină orbitoare,
şi în urcuşul malului
mă duci departe...


Te văd mergând,
resemnat,
frunze obosite la trecerea ta.
Ora trădează
acel moment incert
în care m-am gândit la tine,
şi nu mai exist.
Nimeni nu a dansat
pe câmpul acela,
nimeni nu a cântat
decât lacrima de femeie
îndepărtată şi distantă
în sudoarea unui pământ
care spic nu primeşte..

Lumina distantă, inconştientă
şi tu aici
pentru a marca calea mea;
O petală mă atinge,
regina acestei ore,
ora scrisă de soartă.
Luca Cipolla
(autorul a făcut şi traducerea în româneşte)

Vizualizări: 3

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor