Bătea la poarta cerului - V. Voiculescu

Bătea la poarta cerului

de Vasile VOICULESCU

 

Bătea la poarta cerului o rază,
Bătea sfios şi-ncet ca o străină
Târziu, un înger a deschis să vază
Si-a stat, uimit de palida lumină.


Era o biată rază scăpărată
Dintr-un adânc de minte omenească,
Ce străbătuse calea-nfricoşată
De la pământ la graniţa cerească

Părea atât de tristă şi umilă,
Dar totuşi credincioasă şi curată,
Că îngerul a tresărit de milă
Si-a prins-o blând de mâna tremurată.

Apoi, grăbit a luat-o-n cer la dânsul
Si-a dus-o-n sfânta îngerilor horă;
I-a podidit pe toţi, privind-o, plânsul
Si-au strâns-o-n braţe toţi ca pe o soră!

Ea le-a zâmbit, ştergându-le plânsoarea
Si s-a rugat apoi de ei fierbinte
S-o-nfăţişeze bunului Părinte
Ca sa primească binecuvantarea;

"Stăpâne veşnic, dătător de viaţă,
Din ce-ntunerec mă-nalţai la Tine.
Din ce prăpăstii crâncene de gheaţă,
Din ce vârtej de patimi si ruine!

Cât am luptat cu oarba rătăcire,
Cu nebunia surdă şi păcatul
Dar n-am putut să samăn o sclipire
In largul nopţii stăpânind de-a latul.


Si-n van am ars un creier, neîndurată,
Ca pe-o feştila, fara de crutare,
Invinsa, goală, stinsă, spulberată
Doar în surghiun găsesc acum scăpare.

Să pot s-ajung la cerurile albastre,
Ca dintr-o grea cătuşă ce mă strânge
Am străbătut prin veacuri de dezastre
Si-apoi trecui oceane-ntregi de sânge!"

Cum sta smerită în faţa strălucirii,
Silită ochii sarbezi să şi-i plece
Sărmana rază - far al omenirii,
Părea o umbră lâncedă şi rece.

"Tu vii aicea singură şi-nvinsă?
Grăi cel veşnic, nevăzutul Tată,
Tu fugi de teama de a nu fii stinsă?
Dar când s-a stins lumin-adevărată?!

De te-am trimis în lumile-nvrăjbite
Nu te-am chemat cu pumnii strânşi şi goi:
Ca pe-un mănunchi de raze împletite
Eu te-aşteptam s-aduci pe toţi la noi!

Dintr-un biet sâmbur năbuşit în faşă,
Din scăpărarea unei minţi senine
Să fii crescut o mare uriaşă,
Să porţi Pământul însuşi pân-la Mine!

Plângând stingheră şi tremurătoare,
C-ai fost înfrântă vii să-mi dai de ştire?
Nu te primesc săracă şi datoare!
Cui ai lasat bogata moştenire?!"

Mergând apoi spre raza-mbărbătată
I-a sărutat obrajii amândoi:
"Copila mea, fii binecuvantată,
Ia-ţi deci puteri şi-ntoarce-te-napoi!

Si chiar de-ar fi ca sterpul bulz de tină
Să-l părăsească oştile cereşti,
Tu să rămâi, că tu eşti doar lumină
http://www.toporopa.eu/fr/Si nu trăieăti decât când străluceşti!"

 

CETITORIUL EUROPEAN   (clic)

 

Vizualizări: 65

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Nitu Constantin pe Iunie 6, 2011 la 2:32pm

Corect! M-am adresat razelor, luminitelor, celor care trebuie sa se intoarca mereu spre cititori! Si prin cine puteam mai bine, decat prin V. Voiculescu?

CETITORIUL

Comentariu publicat de Roxana Ştiubei pe Iunie 6, 2011 la 1:49pm
ce frumos!
Comentariu publicat de caterina scarlet pe Iunie 6, 2011 la 7:59am
mulțumesc, am citit Vasile Voiculescu și recitesc oricând cu plăcere,dar în poemul ales de domnia voastră întrevăd un mesaj ce ni se adresează,adică...să nu pălim în energie și să ne asumăm strălucirea oricât de slabă ne-ar părea!
Comentariu publicat de GOGA GR. CONSTANTIN pe Iunie 6, 2011 la 7:47am

O retorica in care calitatea se cam pierde  in calitate...parca mi-e dor de:

"Era pa cand nu s-a zarit,

 Azi o vedem, si nu e."

Oof, dor!

Comentariu publicat de ana ardeleanu pe Iunie 6, 2011 la 6:44am
mulţumesc pentru darul superb !
Comentariu publicat de remus-lucian stefan pe Iunie 5, 2011 la 10:32pm
da . frumoasă poezie. şi la moment postată pe reţea.
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Iunie 5, 2011 la 10:25pm
Mulţumim, domnule Nitu Constantin, pentru raza dăruită la sfârşitul acestei zile...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor