Bilanţul vieţii celebrului actor Ştefan Iordache (2008)

Jocul cu viaţa, cu arta, cu moartea

Motto
Viaţa nu-i doar cea pe care ai trăit-o,
ci mai ales cea pe care ţi-o aminteşti,
ca s-o povesteşti frumos.
Gabriel Garcia Marquez

Partea I-a
Viaţa privată(neştiută) a celebrului actor
Ştefan Iordache, înainte de celebritate.

Remember'59
Pe-atunci erai un licean,
Un absolvent necunoscut,
Şi la sfârşitu- acelui an
Eu ţi-am adus primul salut.

Ai calităţi pentru vecie:
Carismă, mimică şi fler,
Multă substanţă cenuşie
Şi demnitate pân'la cer.

Deşi primul în careu,
Nu aveai deloc tupeu,
N-aveai bani de o berică,
Nici de film cu o gagică.

Iubeai o doamnă colonel
Care, din ce-i lăsase el,
Îţi scotea mereu din ladă
Aur vechi de altădată.

Te învăţa ca să trăieşti,
Te învăţa să cheltuieşti.

Tu i-ai spus la întâmplare
O maximă la pătrat:
Dragostea nu-i de vânzare,
Nu e nici de cumpărat.

O şefă de tribunal
Nu te-a dus deloc cu vorba,
S-a ferit ea de scandal,
N-a făcut amor cu roba.

Ai iubit şi-o farmacistă
Rigidă şi fără gât,
Era mare specialistă
În ţinutul de urât.

Profa de filozofie
Sobră, tare austeră,
După ore, măi să fie,
Te-a iubit cu manieră.

Asta fuse, măi să fie:
Amor cu filozofie.

Aveai şi o pisică mică
Fudulă, cu fiţe de pică,
Altora n-a dat semnale,
Ţie da,... sentimentale.

Şoriceii tăi din casă
Îţi zâmbeau fără ocol,
Îţi jucau stepul pe masă,
Măreţie de simbol.

Veni pisica să-i mănânce,
Tu i-ai cântat din Figaro,
Ei au trimis-o să se culce
Şi-au chiţăit-o la mişto.

Şoriceii, nu-i mister:
Că atât de talentaţi,
Jucăuşi , super dotaţi,
Depăşeau pe Fred Astaire.

Te adora grivei din curte
Cu un botic inteligent,
El latră vrute şi nevrute
Te adora, că ai talent.

Sensibil freamătă-n toţi porii
C-o mare plină de tandreţe,
Ţi-a cucerit toţi spectatorii
Cu ochii lui plini de blândeţe.

Se gudura, lumea îl ştie,
Cu valuri mari de gingăşie,
Avea instincte subţirele
Şi nu-i plăceau deloc manele.

Avea bunica o bălaie
Care asculta de ea,
Când îi cântai tu din odaie
Dădea laptele din ea.

N-a fost vedetă-n CAP(e)
Tu i-ai creat un viitor,
Asta a fost frumos şi e,
N-ai dus-o nici la abator.

Erai mare, generos,
Te-ai purtat cu toţi frumos,
Ne-ai dat sute de indicii
Te-au iubit toţi licuricii.

Partea II-a Jocul cu arta
Evadarea din Calafat la examenul
de actor.

Circumstanţe
A dat umorul Dumnezeu,
Tu ai fost primul în careu,
Tânăr, frumos, optimist
Te-a născut mama artist.

Erai sărac, nu-i un mister,
Da-n spirit, mare pân'la cer.
Har, demnitate şi talent
......mult caracter.....

Când ai plecat din Calafat
Să dai examen de actor,
Lăsaşi în urmă se ştie-
Valuri mari de simpatie.

Purtai costum din prăvălie
Nu din capriciu, fantezie,
O lume-ntreagă asta ştie-
Din crize mari de sărăcie.

Marea aventură
Examenul de admitere

Ai întâlnit mulţi bâlbâiţi
.......bine hrăniţi......
Dar tu erai în alt careu,
Artist sărac, fără tupeu.

Şi în instinctele fireşti
Aveai emoţii omeneşti.

C-un scurt popas la Cireşica
Şi c-o monedă de cinci lei
Ţi-a dispărut cu totul frica
Şi n-a rămas din ea, nimica.

După o scenă optimistă
Cu mare farmec şi scântei,
Tu ai fost ultimul pe listă
Şi-ai reflectat că nu-i ok.

Te-ai resemnat într-o privinţă,
Ai înţeles în consecinţă
Că asta fuse o greşeală-
Că unde-i lege " e tocmeală" .

Ai înţeles că adevărul
Nu e ceva, ca un deochi.
Lumea îl calcă cu piciorul,
Până nu-i intră ei în ochi.

Adevăruri de tocmeală
Zboară ca puiul cu aţa,
Că-s bazate pe vrăjeală,
Îşi schimbă repede faţa.

Timpul s-a dus hăt departe,

În patru ani de facultate
N-ai avut vreun ghinion,
Ai fost mereu campion.

Partea III-a
Drum fără întoarcere
Epilog în memoriam 14 Sept. 2008

O veste tristă mă străbate
Primită la televizor,
Că-n trista ta singurătate
Ne-ai spus: adio, tuturor!

Te-ai dus Ştefane dintre vii,
Şi ai lăsat în urma ta
Valuri mari de simpatii,
Un gol imens în viaţa mea.

Mă-mpinge muza nesupusă
Ce n-am chemat-o la apel,
Azi toată lumea este plânsă,
Plâng şi duşmanii după el.

Dar nici o stea n-a strălucit
În spirit, har şi demnitate.
Talentul tău nu a pierit
Şi ai rămas... eternitate.

Se scurse timpul la pătrat
Pe nesimţite şi agale,
El e duşmanul ce-a-ngropat
Comoara visurilor tale.

Puneţi artişti şi camarazi ai lui
Care n-aţi fost orişicare,
Un gând pios la căpătâiul lui,
Măcar modesta lumânare.

"Căci omul are partea cea nedreaptă
El cântă, suferă, iubeşte,
Adoarme-apoi şi nu se mai deşteaptă
Pe când actorul supravieţuieşte".

Voi, şefii mari de la ziare,
Mă rog la bunul Dumnezeu,
Iubiţi actorii fiecare
Aşa cum îi iubesc şi eu.

Strofa în ghilimele este parafrazată
după "Bustului meu" a lui G. Topârceanu.

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor