I.

 sunt ca dracu de precaută.
 a nu dori să schimbi oamenii în niciun fel,
 a-ţi fie teamă să nu care cumva să păşeşti
 prea gălăgios prin tihna vieţilor lor, a nu dori
 să le rearanjezi nici măcar vreun fir de păr care
 stă ca dracu, e un adînc semn de respect. cred.

 şi I love everything about you that hurts.
 aşa se zice acum.

 II.

 singurul dor real e cel care sfîşie distanţele
 şi anulează apropierile. mai mult nu pot să zic.
 şi ar fi şi nepoliticos. dar am avut o dată un film.
 era aşa: trebuia să reuşesc să-mi parchez golful
 cu faţa spre mare, fix lîngă o terasă care
 se numea tequila sunrise, pe vremuri.
 după care să mă aşez pe o bancă acolo,
 să-mi bag cît mai adînc picioarele desculţe în nisip,
 să-mi deschid o doză de peroni, să-mi aprind o ţigară
 şi să respir momentul ăla pînă nu aş mai fi putut.
 l-am trăit. a fost mişto. pe fundal cînta anybody
 seen my baby. fără să sper, fără să vreau.

 III.

 de fapt, eu despre dresaj vroiam să vorbesc azi
 întregii lumi. să nu dea dracu. să nu dea dracu
 să încerci vreodată să mă dresezi. va fi linişte
 vreo lună. timp în care voi pune la cale
 comploturi groaznice. despre cum să fac
 să vin peste tine şi peste tot neamul tău.
 plus că voi scrie cărţi adevărate suprarealiste
 despre tine. plus că atunci cînd mă voi plictisi,
 ori voi trece cu maşina peste tine,
 ori te voi lăsa spînzurat de lustră. gol.

 IV.

 dar hai să fiu totuşi generoasă astăzi
 şi te învăţ cum să faci să devii cel mai
 iubit dintre muritori, bestie. salata de castraveţi
 face diferenţa. ai nevoie de iaurt, mărar,
 usturoi, castraveţi. şi un aparat foto ca
 să imortalizezi momentul, să-l postezi pe FB
 şi toată lumea să aplaude uimită, să realizeze
 că eşti de fapt un individ minunat,
 o perspectivă de viitor caldă, să se îndrăgostească
 de tine şi să te iubească pe viaţă.
 da.

 V.

 şi nici măcar nu e ca şi cum nu mă mai doare nimic
 doar că singura poftă pe care o mai am e să rîd.
 mă tem că sunt o clovn-loveră convinsă.
 împuşcaţi-mă în cap. daţi cu pietre.
 vreau să-i strîng pe toţi de pe străzi, să-i duc acasă
 şi să ascultăm împreună pe repeat the show must go
 on.

 VI.

 nu pot să-mi scot din cap duminica aceea a Floriilor
 în care mi-ai sărutat de zeci de ori podul palmei,
 eu simţindu-mă nimic mai mult decît un şoarece speriat
 de perspective prins în cursa posibilităţii de a
 se putea termina totul chiar şi cu bine
 am un fetiş îngrozitor cu gladiatori,
 tu nu şti cine sunt eu de-acolo de unde
 se termină conturul de alb al pielii şi îmi începe întunericul,
 îmi venea să strig. uneori mi se face atît de dor de Spartacus,
 încît nu mai pot să respir.
 tu chiar nu pricepi în ce te bagi?
 toată vara trecută m-am iubit singură, pe toate seriile
 serialului. din nou şi din nou. abia aşteptam să ajung acasă,
 să-mi pornesc calculatorul. transpiram de emoţie.
 mor de indignare. e îngrozitor ce mi se întîmplă.
 abia depăşisem momentul hank-moody al vieţii mele.
 şi tocmai acum te trezeşti şi tu să pretinzi azil politic
 tăcerilor mele, tocmai acum.
 (eu v-am zis să mă împuşcaţi în cap şi să daţi cu pietre.)

 VII.

 ce-i drept, m-a cam sărăcit de bunăvoinţă criza asta.
 mă tulbură cea mai mică adiere de vînt de
 pe picioarele mele. orice căcat are o mie de perspective,
 motiv pentru care nimic nu a fost şi nici
 nu va fi niciodată bine. iar billie jean
 nici măcar nu a fost iubita mea. nici măcar de vreo
 chestiune atît de mişto nu am avut parte
 în viaţa asta. nici nu puteam să nimeresc
 mai prost secolul. nici nu puteam.
 şi nici nu ar putea fi altfel. mor de frig, în timp ce căldura
 costă, costă ca dracu, ieri mi-am părăsit iubitul
 şi am şi două amenzi de telpark neplătite.
 mi-au mai rămas doar profilul de FB
 pozele din concediul de astă vară în care păream
 că sunt o minunată femeie cu fund mic,
 sau pe-atît de îndobitocit de fericită,
 încît să nici nu mai conteze altceva,
 motanul, Martzaphoy-Copilul-Puff-Daddy-Fo-Evah
 şi pe lîngă toate aceste bogăţii nepreţuite mai am şi
 o doză minoră de self-esteem. cum s-ar zice.
 prin asta aş putea chiar spune că îmi cunosc
 perfect priorităţile. cea cu numărul unu ar fi aceea
 în care nu mă las doborîtă la pămînt nici de-al
 dracului în strădaniile de a accepta şi mai apoi
 de a iubi tot ce e cretin în mine. fără cale de întoarcere.


 VIII.

 plm, orgoliul meu de fiinţă celestă şi nemaiîntîlnită
 chiar nu cunoaşte limite uneori.
 sunt zile în care mi-s chiar mîndră, mă dau în vînt
 după mine de mor şi am impresia ca sunt ca o fereastră
 deschisă spre lumi despre a căror existenţă
 majoritatea oamenilor nu a auzit niciodată.

 şi cum adică nu mă vrei?
 da chiar aşa.

 IX.

 ieri a fost ziua mamei. aproape că
 mi-a venit să urlu cînd am simţit cum
 îmi strîngea mîinile, agăţată cu toată fiinţa de palma ei
 aspră în palma mea, cu tot ce o doare, cu tot ce nu are
 şi şi-a dorit şi a visat şi a tînjit şi a imaginat şi a sperat
 o viaţă întreagă.
 se vede treaba că unele lucruri sunt prea mult
 chiar şi pentru mine.
 iar mai tîrziu aseară la semafor,
 în drum spre minunata mea casă de prinţesă
 am mîzgîlit pe un post-it că aş vrea să mor şi
 să renasc de o mie de ori, doar ca să mă mai nasc
 măcar o singură dată. pregătită să iert.
 asta doar aşa, că ar fi păcat să uităm totuşi, că eu,
 în esenţa mea, sunt o nenorocită.

 X.

 înainte credeam pînă şi-n reţeaua-
 orange-viitorul-nostru-sună-bine,
 credeam şi-n oameni-linii-de-orizont
 şi-n oameni-cafea-cu-lapte-băută-pe-stomacul-gol
 şi-n oameni-casă şi-n oameni-răsărituri-de-soare,
 credeam că oamenii răspund întotdeauna,
 cînd sunt strigaţi pe nume, credeam în
 toate rahaturile astea inexistente pînă
 începea să mă doară stomacul,
 pînă mi se îngreunau umerii,
 pînă mi se înmuiau genunchii,
 pînă mă apuca bocitul de pizdă proastă
 şi îmi venea să-ţi înfig ghearele în spate,
 din dragoste sau aşa ceva. desigur că toate
 acestea îmi par acum ca povestite
 dintr-o gură străină. ah, dar ce încîntătoare
 şi patetice emoţii de fragedă demoazelă. şi-atît.
 eu nu mai sunt acum aşa. şi în fine.
 că aproape că îmi fut weekendul, amintindu-mi
 toate acestea.

 XI.

 ar mai fi doar liniştea.
 eram convinsă că trebuie să am toate
 luptele cîştigate la capătul zilei,
 ca să-mi merit colţul de odihnă. m-am înşelat.
 confundam victoriile cu dreptul primordial la pace.
 eu de-aici încolo nu mai lupt, ţi-am spus.
 tot la fel i-am spus şi lui quentin: înţelege,
 asta e tot ce sunt, e cît pot duce, mai mult
 nu pot şi nu am, hai să mai încetinim uneori
 şi noi ca oamenii normali la cap, hai de-mi
 oferă privilegiul ăsta după care tînjesc ca o
 descreierată de prea mulţi ani vinovaţi.
 de a fi doar o pace de a ta şi-atît,
 e tot ce-ţi cer.

 XII.

 să nu dea dracu să ai însă
 ceva de comentat, bestie.
 de altfel, îmi port mereu vinovăţiile
 cu mine. îndesate dezordonat
 una peste cealaltă în buzunarul
 de la jeansi. ar fi chiar păcat
 să le las acasă. un lucru important în
 privinţa lor ar fi că sunt demnă de ele.
 şi să fie scrise într-o bună
 zi pe bannere şi dansate de avioane prin aer
 pînă s-ar întuneca şi ar cădea tot cerul peste mine,
 nu am să las capul jos. nu, nu am să o fac.

 morala: dacă mă vei întîlni vreodată întîmplător
 în vreo gară, vei şti pe cine aştept? nu-i aşa că vei şti?

 promite-mi că ştii.

Vizualizări: 224

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de ioana brasoveanu pe Martie 18, 2012 la 9:06am

Deci am totusi dreptate! Esti  femeie. Si inca una sensibila. Sa-mi ierti si tu revolta, dar mi se pare asa de greu sa traiesti intr-o lume in care pe strazi, prin parcuri, prin licee auzi numai cuvinte obscene....E pacat de toata frumusetea care ar putea fi si nu e. E ca si cum ai avea pamant si, desi ai seminte de flori, alegi totusi sa cultivi buruieni. Scrii frumos. Si as vrea sa am maturitatea ta, dar nu o am. Am doar sensibilitate si echilibru....Vine primavara!

Comentariu publicat de Helena Schmetterling pe Martie 17, 2012 la 9:30pm

:). am înţeles din prima unde baţi. dar ce să fac, tu dragoste, dacă este chiar aşa. specimenul de femeie pizdă proastă este o realitate. bocitul de pizdă proastă la fel. mi-aş dori să pot scrie despre unicorni, însă din păcate aceştia nu există. :) lăsînd gluma de orice fel la o parte, pe undeva nu pot să nu-ţi dau dreptate. mai iartă-mă însă şi tu, mai sari cîteodată peste părţile mele negre şi uşor teribiliste. se poate citi şi dincolo de toate astea. în plus, de aceea mă aflu aici. ca să cresc. şi nu mă aştept ca asta să se întîmple de pe-o zi pe alta. mulţumesc pentru părere şi trecere.

Comentariu publicat de ioana brasoveanu pe Martie 17, 2012 la 8:58pm

" pînă mă apuca bocitul de pizdă proastă "....Limbajul acesta ti se pare ca te reprezinta? Cred ca stii foarte bine la ce ma refer, cand spun ca ar fi bine sa renunti la anumite vulgaritati sau cuvinte obscene. Daca nu sunt eu un extraterestru picat intr-o lume in care cuvintele obscene sunt normale. Pacat. Scrii frumos.

Comentariu publicat de Helena Schmetterling pe Martie 17, 2012 la 2:58pm

@ Ioana, defineşte vulgaritate. toţi avem o perspectivă personală asupra acestei noţiuni. poate că de-acolo de unde vin eu, ceea ce ţie ţi se pare vulgar pentru mine este normalitate, banal cotidian. asta sunt, asta reprezint, în acest mod mă livrez cuvintelor. vreau să fiu completă. nu vreau să omit nimic. ar însemna că-mi este ruşine cu mine.

Comentariu publicat de ioana brasoveanu pe Martie 15, 2012 la 9:11am

Imi dai voie sa iti spun ca iti omori feminitatea folosind cuvinte vulgare, sau imi vei raspunde cu o injuratura zdravana de birjar?...E pacat sa uiti ca esti femeie. Esti super- hiper realista, dar nu lasa raceala realismului sa iti inghete sufletul...In fond- te-ai nascut femeie...Si e pacat sa postezi in chipul unei femei cu picioarele infipte adanc in pamant si sa uiti ca florile sufletului sunt flori, nu buruieni...

 

Comentariu publicat de zadic ioana pe Martie 15, 2012 la 7:07am

în vreo gară,vei  ştii pe cine aştept?...dacă eşti atât de precaută,nu cred.....interesant

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor