Binecuvântare


Suntem plini de nemurire
și-am venit să dăm trăire

suntem Viață pe pământ
prin Duhul Celui Prea Sfânt

Tatăl Bunul Dumnezeu
ne-a înfiat prin Fiul Său

suntem cu toții frați
după Chipul Lui creați

hai să înmulțim Lucrarea
s-avem și Asemănarea

iubire să redevenim
că din Iubire venim

iubiților surori și frați
fiți veșnic Binecuvântați !


22.01.2010 Sela

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ștefănescu Romeo - Nicolae pe Septembrie 20, 2011 la 7:51pm

Suntem cu toți surori și frați de Iisus Răscumpărați și din nou Binecuvântați.

 

Romeo - Nicolae + ASiIiVro

Comentariu publicat de Ștefănescu Marcela pe Februarie 19, 2010 la 11:53am
Ne plecăm capul cu recunoștință în fața sfinților trăitori ai adevăratei rugăciuni,pentru care Dumnezeul Iubirii

ne acoperă cu Daruri cerești și pămîntești.



Mulțumim Domnule Sandu pentru profunzimea și frumusețea versurilor ce străbat o pagină filocalică.

Cu deosebită prețuire,

Sela
Comentariu publicat de Sandu Catinean din Bontida pe Februarie 12, 2010 la 4:25pm
În grote’adînci din apuseni
Un moş îşi duce veacul
Cu plante şi cu rădăcini
Se’ndoapă’ades săracul
La taina lumii el de mic
Vesează pe’ndelete
Cu umerii acoperiţi
De lungile lui plete
Pământu’i pare un străin
Ce-l ţine pe degeaba
În Univers şi’ar fi dorit
Să îşi găsească treaba
La stele’ades priveşte lung
Şi tot mereu se’ntreabă
Când va veni şi vremea lui
O…de-ar veni degrabă …

“Cu rugăciune Te implor
fă o minune Sfinte
ajută-mă acum să mor
la cer mă du Părinte
că-n lume multe’am suferit
şi multe nu sunt drepte
Tu sufletu-mi pe’acest pământ
nu-l mai lăsa s’aştepte ”

Cu capul adâncit în jos
Şi mâini împreunate
Moşneagul cade în genunchi
Încovoiat de spate …

“Părinte’al lumii, Tu de vrei
poţi lumea a o stinge,
dar las-o în lăcaşul ei
pe mine doar mă frânge
Speranţe-n Tine eu mi-am pus
de când eram de-o şchioapă
şi’acum pe nimeni nu mai am
ca să mă pună’n groapă
Tu fi îndurător şi lasă
ca trupu’mi din pământ
în grota ce mi-am pregătit
să-i fie de mrmânt
doar sufletu’mi la Tine du’l
şi-n dreapta-Ţi judecată
nu ţine seamă’al meu păcat
Tu îndurare’arată…”

Pe coate moşul se târâ
Cu greu ajunse-n grotă
Şi’atunci un zâmbet- i’apăru
Uitându-se’nspre boltă
O rază lungă străluci
Căzând pe pieptu’i moale ,
Simţi apoi înfiorat
Cum cade într-o… vale…

O pasăre ce ciripea
Părea a’l plânge tandru,
Închise ochii’ncetişor
Şi’apoi muri Lisandru…

Un vuiet surd s-a auzit
De’adâncuri, din pământ
Şi-n uşa grotei răsări
O piatră de mormânt…

Lumina’ncet s-a’ndepărtat
În Univers, spre stele
Şi numai pasărea’rămas
Privind clipind spre ele…
Sandu Cătinean-din Bonţida

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor