Puţini sunt cei ce ştiu că în incinta renumitei Mânăstiri Curtea de Argeş, ctitoria lui Neagoe Basarab, alături de biserica principală, realizată din piatră, şi de Paraclisul Episcopal, zidit din cărămidă, există trei biserici din lemn. Una dintre acestea a fost construită în anul 1847. Am văzut-o, de la o oarecare distanţă, în ianuarie 2007 şi, trebuie să recunosc, m-au încercat deopotrivă două sentimente: unul de mândrie, iar altul de mâhnire. O să dezvălui numaidecât motivul...


Deşi nu mare, biserica este impunătoare, monumentală prin proporţiile sale. Are forma dreptunghiulară, cu absida altarului decroşată poligonal şi pridvor deschis pe latura vestică. Este specifică stilului bizantin şi compartimentată în trei: pronaos, naos şi altar. Turla-i înaltă parcă brăzdează cerul... Un perete din lemn separă pronaosul de naos, iar accesul în acoladă este încadrat de icoane, reprezentând Maica Domnului cu Pruncul şi Iisus Deisis, pictate, conform inscripţiilor din registrele inferioare ale acestora, în anul 1847, de una şi aceeaşi persoană, “ popa Ioan zugrav” sau “ Ioan zugrav Dozescu”.

Naosul are o boltă semicilindrică longitudinală şi este despărţit de altar printr-un iconostas de lemn, ale cărui spaţii destinate uşilor împărăteşti şi diaconeşti sunt delimitate lateral prin colonete pictate, iar în partea superioară, prin panouri de lemn decupate în acolade şi zugrăvite cu heruvimi. Iconostasul, format din icoane mobile, este dominat de icoanele împărăteşti, cu reprezentarea scenei Buna Vestire şi a proorocilor David şi Solomon.


Şi sculptura este deosebită. Realizată în motive geometrice, aceasta se concentrează mai ales la pridvor- fruntar, stâlpi, chenarul decorativ al uşii de la intrare. De asemenea, biserica este înconjurată în zona mediană a pereţilor exteriori de un brâu în torsadă.


Una peste alta, lăcaşul de cult este o adevărată bijuterie, un valoros monument din patrimoniul cultural- naţional.

Promiteam că voi dezvălui motivul mândriei care m-a cuprins, la începutul anului 2007, când de dincolo de un gard şi din spatele unor porţi încuiate care nu ştiu din ce motive nu permiteau apropierea, am privit, de la aproximativ o sută de metri, bisericuţa... Ei bine, cum să nu fiu mândru, cum să nu îmi treacă un fior prin şira spinării, gândindu-mă la faptul că mulţi dintre părinţii, bunicii, străbunicii şi stră-străbunicii actualilor mei consăteni vor fi înălţat rugi către Divinitate, cu ochii aţintiţi pe icoanele din bisericuţa aceasta, nu la Curtea de Argeş, ci chiar în comuna mea natală, Amărăştii Vâlcii, acolo unde, cu mai bine de un veac şi jumătate în urmă, a fost durată ?! Mâhnirea mea s-a iscat dintr-un sentiment de patriotism local care mă caracterizează şi care, recunosc, a generat pe moment un soi de egoism, accentuat de faptul că nu puteam vizita monumentul. Mi-aş fi dorit atunci să pot vedea bisericuţa acasă, în satul Palanga, exact pe locul pe care a fost construită. Deşi, considerentele pentru care a fost strămutată, înainte de 1989, sunt nobile. Îl citez pe profesorul Grigore Constantinescu, cel care a redactat istoricul aşezământului:
“ Biserica din lemn Intrarea în Biserică A Maicii Domnului a fost strămutată din Vâlcea, prin vrerea ierarhului ctitor de sfinte aşezăminte, Prea Sfinţitul Părinte Calinic, episcop al Argeşului şi Muscelului, cu gândul că o asemenea bijuterie arhitecturală din lemn se cuvine a fi cercetată cu ochii, dar mai ales cu sufletul, de către toţi credincioşii care poposesc în această vatră de credinţă, arhitectură şi artă bisericească din Mănăstirea Argeşului”.

Vizualizări: 245

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Corneliu-Victor Drăghici pe Ianuarie 28, 2011 la 12:51am
Va multumesc si eu, la randu-mi, pentru aprecieri, stimata doamna Mititelu. Va doresc sa ajungeti cat mai curand la Curtea de Arges si sa vizitati bisericuta. Va asigur ca nu veti regreta.
Comentariu publicat de Elena Mititelu pe Ianuarie 27, 2011 la 10:48pm

Vă mulţumesc pentru minunata descriere a "Bisericii satului"pe care mi-aş fi dorit să o văd când am fost la Mănăstirea Curtea de Argeş. Modul în care ne- aţi prezentat-o, parcă am fost în această valoroasă vatră de credinţă. Nu-i timpul trecut şi poate îmi va ajuta Bunul Dumnezeu să mai poposesc pe acele frumoase locuri.

Felicitări!

Comentariu publicat de Corneliu-Victor Drăghici pe Iunie 15, 2010 la 12:16pm
Intr-adevar, foarte valoroase aceste adevarate bijuterii arhitecturale... Bisericuta despre care am vorbit in material este situata undeva in partea de est a incintei Manastirii Curtea de Arges.
Am fost si eu, de nenumarate ori, la Francesti, in Valcea, unde se afla Manastirea Dintr-un Lemn... Un loc superb, un ansamblu monahal de exceptie !
Comentariu publicat de adri pe Iunie 14, 2010 la 7:05pm
Pretioasa dezvaluirea. Sunt printre cei multi care am trecut pe la Manastirea Curtea de Arges dar nu am vazut aceasta biserica din lemn. Am fost in schimb pe la Manastirea dintr- un Lemn de langa Rm. Valcea. Frumoase realizari si de o reala valoare pentru credinciosi.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor