BIZONIADA. Lucrare licenta. Autor - CORNEL RAPANU. Facultatea de arte, Iasi. Loc de amplasare: sediul facultatii, hol, parter.

 

BIZONIADA, lucrarea lui Cornel Râpanu, este un ansamblu parietal, alcătuit din plăcuţe ceramice, reprezentînd, cu  rară vervă imaginativă, figuri de BIZONI - fiinţe, ai zice,  pe care te poti BIZUI, dată fiind masivitatea si forta lor, alura lor de zeităti ale pământului. Compozitia, amplă, întinsă pe aproape saisprezece metri pătrati, este amplasată in interiorul unui hol îngust,  discret luminat, încât, ajuns în faţa ei,  poţi să-ti imaginezi că ai descins în semiîntunericul irizat al Altamirei, loc al reîmprospătării memoriei noastre ca speţă, si loc al reînvăţării mirării.  Dacă ai uitat să te miri, vizitează Altamira, sună îndemnul unui pastor castilian. Are dreptate pastorul. Într-adevăr, mileniile îndesate aici, laolaltă cu mulţimea bovidelor zidite în imagini, îi prilejuiesc vizitatorului cu simţurile tocite o emoţie unică, o tulburare echivalentă cu o grandioasă trezire. Păstrând proporţiile, un impuls trezitor poate prilejui şi întâlnirea cu lucrarea lui Râpanu, care aduce tema bovidelor în atentia contemporanilor. Se înţelege, tratată în spirit contemporan. Căci bovidele sale, bizonii săi, împinşi din sălbăticia începuturilor spre noi, tropotesc, parcă, pe o imensă tastatură de calculator – aşezată, semnificativ, pe zidul în spatele căruia se află chiar SALA CALCULATOARELOR! Trupurile lor, modern stilizate, poartă amprenta a felurite obiecte care dau seamă despre spiritul tehnic propriu civilizaţiei actuale – de la elemente de asamblare la scule, de la accesorii vestimentare la  componente ale unor maşinării,  de la obiecte de toaletă la instrumente sau componente ale unor instrumente de scris etc.

De remarcat că prin folosirea ingenioasă a unor atari obiecte, produse inerţial în uzinele unei lumi în care seria, banda rulantă, clona, robotizarea sunt cuvinte cheie, Cornel Râpanu obţine o varietate de expresie care este de ordinul luxurianţei enigmatice. Urmele obiectelor, organic integrate în conturul figurilor animaliere, devin de nerecunoscut, se resorb în mişcarea ritmică, în palpitul suprafeţei generale, aşa cum într-un poem sensul unor cuvinte se asimilează în semnificaţia muzicală globală a poemului. Detaliile nu mai au importanţă în sine, desi, la o privire de aproape, te cuceresc prin frumuseţe, obligându-te să zăbovesti în faţa lor şi să înţelegi, de pildă, că pinioanele întipărite în fiinţa de lut a unor imagini – de.....bizoni – ar putea fi stilizări ale florilor păscute de legendarele patrupede pe pajiştile înalte ale Paleoliticului!  Sau să descoperi, în amprenta unor cleşti, coarne sau copite despicate! Dar si invers, pornind de la detaliul tehnic, să vezi în reprezentările animaliere nu bizoni, ci mese, carcase de aparate, instalaţii ciudate! Figurile, denaturalizate prin stilizare, ambiguizate, permit această glisare între registre. Faurul pune potcoave de aur unei zoologii în extincţie, o aşează, în şiruri, pe un perete, care începe să trepideze ... Precum corabia biblică pe apa încreţită de mugetul...vântului. Menţinută totuşi în echilibru de Noe, năzdrăvanul ce întinde poduri pe spinări de nobile dobitoace,   între ce a fost şi ceea ce va să vie...

 

Mihai PAMFIL

 

Vezi şi videoclipul:   https://www.youtube.com/watch?v=MSFr_7TIJQk

 

 

 

Vizualizări: 392

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mihai Pamfil pe Mai 27, 2014 la 12:15am

...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor