poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
ea purta o rochie de catifea albastră
(ca în cântecul lui bobby winton)
el nu ştia dacă broşa sau
decolteul lumina noaptea
necazului său
ea era femeia cu care începeau toate
cu epiderma de catifea albastră
el era doar domnul singurătate
căruia îi erau adresate toate scrisorile
(rămase fără răspuns)
agenţiilor matrimoniale
încăpăţânatul domn singurătate
încremenit în pipăiala albastrului din acea
rochie "blue velvet" nepământesc de reală
el iubea o femeie înfăşată în catifea
albastră
ca un ochi învineţit cu pumnul
atât de sălbatic el iubea o femeie
încât fibrele acelea (textile)
nefiresc de străvezii
îngreunate de culoarea aceea
i se depuneau dimineaţa
rezidual ca un cearcăn albastru
ca o memorie în care nu eşti nicicând conştient
înconjurul ochiului boţit de nesomn
când trezirea este doar aşa
ca o încercare de a pipăi aerul albastru
cum pruncul orientându-se după ţâţă
steaua polară a neajutorării lui
el iubea o femeie albastră!
Adaugă un comentariu
Da, e o poveste aici, cu personaje interesante: femeia albastra si domnul singuratate... (Mr. Lonely, tot Bobby Viton); doua personaje, fiecare cu muzica lui :)
Surprinzatoare comparatie: "el iubea o femeie înfăşată în catifea/ albastră/ ca un ochi învineţit cu pumnul"
Personal, partea a doua a poemului imi pare mai puternica, mai vie.
Aprecierile mele!
Desigur,
mai sunt câteva mici retuşuri, necesare. Probabi voi opera modificări. Mulţumesc pentru observaşii! Cu amiciţie,
Ioan J
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară