nefericirea sufletelor vechi
mi se așează în subsolul unui fotoliu
o simt ori de câte ori mâna rupe aerul
inventivă și inocentă
cu gând să disloce lumina din
coarnele sferei
acesta nu este un gând nu îmi vine dreptatea
ori nedreptatea
ori cifrele pe care le-au adunat în dreptul lor
idea de suflet a atâtor nemuritoare
singurătăți
să mărșăluiască prin steaua polară
a unui bol de zăpadă
uneori mă lovesc de ele
când nu dau doi bani
pe presupunerile mele le simt cum îmi ating degetele
alteori percep un miros ciudat
ca și cum de sub fotoliu s-ar proroci
sub un duș fierbinte
bucăți de lemn ostuite în caș
noaptea
este o inexplicabilă stare
cănd ar trebui să mă simt singur
eu doar cu mine
în eminanta întâlnire cu bocetele sufletelor
altele decăt mi-am pus inima să le întâmpine
nu am nici-o tresărire
poate că atunci pleacă ele sufletele moarte
în clipa aceea de înghițire a luminii
să își strice ziua cu spaimele altcuiva
ori tocmai atunci cănd îmi iau eu frica
în spinare
poate că în clipa aceea
rătăcirile neaoșe ale unor virginități reinventate
să își fi găsit în sfârșit perechea sfârtecată
a unei alte amintiri
și
fără să se obosească în explicații
să nască repede un om
nu știu
dar sub fotoliul meu se întâmplă
lucruri ciudate

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor