ca un orb sunt desenat în algoritmul timpului
fără un titlu în subordine
de care să îmi pot suspenda crucea

oasele capului mă dor nefiresc
din epicentrul radiat al mizantropiei
pănă în subsolul aerului din care mușc

semnul ascuns în pântecul unui gest
de a fi găsit
de a nu se pierde
îmi devine insuportabil

încheieturile mutate din logica desantului
într-o împrejurare de unde nu se mai întorc
îmi blochează accesul imediat

iar din șerpuirea părților de vorbire
indecente ca un scârțâit metalic în camera mortuară
îmi tac tot ce se poate
iarna

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor