Se-nvăluie pământu-n zorii-nrouraţi ,

        Împraştie grădina suav parfum de crini,

        E ziua ta iubito şi-n ochii tăi senini,

        Ochii mei privesc - de drag cutremuraţi.               

 

        Îmi răscoleşte trupul răcoarea dimineţii

        Mă pierd pe câmp şi-adun un braţ de flori,

        Vâslesc pe cer cocori rătăcitori,

        Vestind o noua primăvară-n toamna vieţii.

 

         Dar toamna e frumoasă, când sufletul ţi-e dat

         Şi inima mai cată doi ochi întrebători,

         Precum sunt ochii tăi-iubirii cerşetori,

         De care pentr-o viaţă sunt legat!

 

         Ţi-am strâns cu drag buchet de-albăstrele,

         Am prins şi păpădii şi maci în el,

         Când eram tineri l-adunam la fel,

         Să-ţi aminteşti, în timp, de toate-cele.

 

        Se scurge-n timp nisipul clepsidrelor din noi,

        Nu-ţi pară rău - că trecem împreună...

        De soare o fi pe cer sau fulgere-n furtună,

        Ne-om cerne-n pulberea din urmă - amândoi!

 

        Vei mai avea şi-atunci, buchetu-acesta-n mână?…

 

 

 

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Burde Victor pe Februarie 22, 2012 la 3:10pm

Mulţumesc pentru citire şi comentariu!

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Februarie 22, 2012 la 1:26pm

Frumos poem şi plin de sensibilitate, cu amintiri plăcute, dar atunci când trecem împreună e mult mai uşor şi mai frumos. Felicitări!

Comentariu publicat de ana ardeleanu pe Mai 25, 2011 la 7:14pm
o poezie cuminte şi delicată.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor