Mă întind către infinit

și mă contopesc cu el

într-o stranie îmbrățișare.

Mă transform în pământ

și dau viață florilor

ce răsar după ploaie.

Mă cuprind gândurile

și îmi dau amintirea lor

în visul ce nu-mi dă pace în noapte.

Mă îngân cu ecoul

ce răsună în peștera pustie.

Mă las prinsă de adierea vântului

și dusă departe spre munții golași.

Mă scufund în adâncul mării

și ies de acolo înconjurată de fantasme.

Mă reinventez prin fiecare cuvânt,

prin fiecare sunet ce-mi iese din gură,

prin fiecare cântec pe care îl murmur

la strânsul fânului.

Mă recunosc printre cuvinte și îmi spun:

aceasta sunt eu și acesta-i  sufletul meu,

călător printre versuri.

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe August 27, 2012 la 10:23pm

Draga Mariana D., multumesc pentru călătoria făcută.

Comentariu publicat de Dobrin Mariana pe August 27, 2012 la 9:26am

Calatoria printre gandurile tale , puse in versuri sensibile a fost f. placuta!

Comentariu publicat de zadic ioana pe August 3, 2012 la 9:35pm

Draga Lenuta E., multumesc pentru popas si aprecieri.

Comentariu publicat de zadic ioana pe Iulie 31, 2012 la 3:21pm

Draga Ion Dragos, multumesc pentru calatoria printre versurile mele.

Comentariu publicat de zadic ioana pe Iulie 29, 2012 la 10:00pm

Draga Eliusabeta, multumesc pentru trecere și apreciere.

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Iulie 29, 2012 la 9:47pm

Mă cuprind gândurile

şi îmi dau amintirea lor

în visul ce nu-mi dă pace în noapte.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor