suntem întrupările ceţii fiii câmpiei uscate pierdută-n praf printre croncănitul ciorilor

atârnate cumva de aerul fierbinte vălătuci de ciulini gonind în spirale şi şuierând peste lanurile

neculese carbonificate de când cu marea ură pogorâtă deodată în sufletele satelor mahmure

pe uliţe trec tractoare în marş cadenţat ciobanii îşi împing animalele spre abatoare de nichel şi alb

binecuvântaţi bărăganul ascuns în ceaţă sau praf purtat din suflet în suflet de bătrânii ţărani

pe aripi de ciori ca şi cum ar fi aripi de vulturi ori şoimi iluzia grandorii tinichea aurită cu ştaif

 

se face ziuă şi se face noapte se face frig şi se face cald peste sperietorile de paie din bostane

unde sâmburii căzuţi din pepeni dulci se transformă în muşte sau în îngeri

pe care câinii din lut gălbui paznicii lumii îi alungă în marginea plină de scaieţi uscaţi

mai dau cu secerea în ştirul crud din el îmi fac  o fiertură la prânz

de atâta foame ne-am ascuţit ochii sticlesc tulburi în găvane adânci

umbrite doar de gândul morţii timpurii câtă ură am sădit în grădinile negre dinspre răsărit

 

în palmele mele crăpate de lună sufletul câmpiei îşi adoarme somnul

 

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor