Unde-i iubirea noastră, mă-ntrebi nedumerit,
Sufletul ţi-e opac, privirea îngheţată,
Cine a greşit, de ce s-a stins, când a pierit,
Şi unde ţi-e surâsul dulce de-altădată ?!?

În aburinde lacrimi obrazul ţi-e scăldat
Grindină şi văpăi îţi scapătă-n privire,
Sărutul, cândva dulce, e-un gest codificat
Iar mângâierea ta e-o vagă amintire.
..........................................................

În ochii ce-i acuzi că-s reci, priveşte bine:
Adâncul mării blânde în ei l-am zăvorât,
Roua scăldată-n zori şi razele divine,
Din înălţimi, seninul în ei am coborât.

Suspină marea deseori învolburată,
Nemuririi plătindu-i tribut cu muritori,
Asemeni ei şi eu mai plâng câteodată
Când, nedrept, sufletu-mi sângerează uneori

Din flacăra iubirii noastre a mai rămas
Cenuşa caldă ce-ţi zvâcneşte sub picioare,
Ai ucis-o-ncet, cu nepăsare, pas cu pas,
Ce trist că nu ştii ce-a răpus-o, de ce moare!!!



Autor: Alexa Mirela Minutza

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor