Când mă pierd cu firea, dacă văd că vântul
suflă disperare, mintea-mi ia avântul
spre pajiști apuse unde-s flori uitate
și spre dor de ducă și de libertate.
Când mă pierd cu firea dacă văd că râul
îmi aduce-n cale pleava, nu și grâul,
mintea-mi ia avântul, sufletul mi-l spală,
îmi îmbrac abisul în haine de gală. 
Când mă pierd cu firea dacă văd că norul
îmi aduce-n suflet visul și fiorul
nu m-ascund de mine, caut alinare,
mă afund în pace și mă spăl cu soare.

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de zadic ioana pe August 10, 2019 la 8:38pm

Draga Mihai Ștefan Arsene, multumesc pentru popas!

Comentariu publicat de zadic ioana pe August 10, 2019 la 8:36pm

Draga Elisabeta Luscan, multumesc pentru trecere!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor