îmi beau cafeaua în barul gãrii
în urechi sã-mi vâjâie sosirile și plecãrile tale
în vagoane de tren brumate
mã prefac cã te aștept
pânã când scrumul țigãrii îmi arde epiderma sentimenentelor
și-mi amintesc că sunt viu
ușa trântitã de viscol face loc câinilor de pripas
care-mi amușinã trupul în cãutarea unui suflet
bine ascuns printre tendoane ligamente organe
captiv în durerea de-a fi
resimt dorul acut
las ceașca pe gresia rece și vin la tine
cãțărat pe vagoane întregi de amintiri

Vizualizări: 133

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Marcel Vişa pe Octombrie 5, 2013 la 4:22pm

va multumesc pentru lectura!

Comentariu publicat de Ottilia Ardeleanu pe Septembrie 28, 2013 la 10:43am

o poezie frumoasă, nostalgică, cu abur de cafea amară.

"în urechi sã-mi vâjâie sosirile și plecãrile tale
în vagoane de tren brumate
mã prefac cã te aștept
pânã când scrumul țigãrii îmi arde epiderma sentimenentelor "

Comentariu publicat de Marcel Vişa pe Septembrie 27, 2013 la 11:07am

multumesc, doamna Agafia!

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Septembrie 26, 2013 la 4:37pm

"captiv in durerea de-a fi resimt dorul acut......catarat pe vagoane intregi de amintiri" dorul care merge pana la sentimentul pierderii sufletului " bine ascuns printre tendoane, ligamente si organe" frumos poem

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor