poţi privi cu tălpile

cerul

poţi simţi cum iarba

îţi creşte prin cap

şi cum creierul tău

obosit de întrebări

prinde rădăcini

printre pietre

 

când stai iubito

cu capul în jos

braţele tale înverzesc

sunt pline de flori albe

de miresme

iar picioarele îţi devin

ascensor către rai

 

când stai cu capul în jos

lumea pare normală

sărutul tău

dăruit numai mie

mă face pământ

 

pământul din care renaşti

primăvara  inimii mele

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor