Când te-am văzut semănai cu Afrodita ieşind din mare

Când te-am văzut semănai cu Afrodita ieşind din mare,
îmi părea că valurile înspumate te-au purtat spre plajă;
trupul îţi strălucea precum marmura sub razele de soare
şi radiând ca diamantul atrăgeai privirile cu a ta vrajă.

Părul de culoarea abanosului strălucea fluturând în vânt,
sânii dezgoliţi, înfioraţi de briza caldă, tresăreau jucăuşi
şi mă întrebam în gând: eşti înger materializat pe pământ
sau dormeam şi-n vis erai gluma unor nevăzuţi spiriduşi?

Dorinţa de a te avea mocnea ca un vulcan în inima mea,
gândurile învălmăşite mă copleşeau cu insistenţa lor,
pentru mine reprezentai tot ce este mai minunat în lume,
tot ce speram să ţin în braţe până la sfârşitul zilelor.

Îmi făceam în minte felurite planuri cum să te abordez,
însă o spaimă neînţeleasă, mare, mă ţinea pironit pe loc.
M-ai privit intens, zâmbind, şi am înţeles că întruchipez
idealul tău şi mă bucuram în taină de nesperatul noroc.

Ne-am întins alături, pe plaja caldă, şi fără să vorbim
am desenat pe nisip fiecare câte o jumătate de inimă,
apoi privindu-ne în ochi am înţeles că deja ne iubim
şi existenţa noastră a devenit fermecătoare şi sublimă.

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor