Vine (ah, blestemată să fie),
vremea când în zadar te duci şi te-ntinzi
lângă ghiocei, în poiana cu urme de gheaţă,
ori te atârni de păsări, în vârful
vreunui castan;
degeaba cânţi, atunci,
ca pe timpuri:
melc, melc, codobelc
şi tragi cu praştia-n coroanele
merilor sălbatici.

Când vine,
fără folos te cuibăreşti în căpiţe
în căutarea miresmei de sâni
alăptând
şi inutil rupi, una cate una
petalele margaretelor:
mă iubeşte, nu mă iubeşte.

La toate astea, bătrâne,
cândva a existat un răspuns.

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor