- Cândva mi-or creşte aripi de dorul tău să ştii

Şi o să-ţi ies în cale, prin poarta inimii,

Voi trece ca o vrajă şi voi deschide larg

Ferestrele albastre să afli că-mi eşti drag.

 

Cândva mi-or creşte frunze pe ramurile verzi,

Voi înflori deodată şi poate-ai să mă crezi

Că niciodată, nimeni, atâtea primăveri

Nu mi-a lăsat pe buze... Noi doi restanţieri

 

La marea fericire, ne-am întâlnit tardiv...

Cândva mi-or creşte aripi lipsite de motiv,

Voi învăţa că zborul cu tine e înalt,

Că noi trăim de-o vreme unul în celălalt.

 

- Când îți vor crește aripi, în basmul meu te-aştept

Să-ți spăl cu rouă ochii şi să te strâng la piept

Iar din magnolii albe să-ți cos veșminte noi,

Că-s patru anotimpuri și numai amândoi

 

Le vom trăi pe toate în vers, iar pe pământ

Vom construi altare cu rune din cuvânt,

Că nimeni, niciodată, nu va putea la fel

Să se transforme-n floare cu râs de clopoțel.

 

Și dacă lângă tine am învățat să zbor,

Dă-mi mâna ta, iubito, deasupra tuturor

Să ne ‘nălţăm pe tâmpla acestui vis înalt

Că locuim de-o vreme unul în celălalt.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor