Și ducem o rană deschisă
sub cântec,
armură de versuri
când cu sufletul plângem.

Și facem ca visul
să zboare albastru,
când lacrima noastră
adapă vreun astru.

Și mergem și noi
către soare-apune,
în piepturi păstrând
o fărâmă de lume.

Și spunem povestea
cum știm mai măiastru,
din suflete triste
dăruind cer albastru.

Și trecem cântând
vieții, bune sau rele,
om bun tu ascultă
și uită de ele.

Și treacă-se timpul
ostenit către zare,
noi cântăm pentru viață
și ne pierdem pe cale.

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor