În freamătul molcom al nopții văratice 
  ascult

 cântecul  lebedei albe. 
  
 Când îmi vorbești, 
 sunt fluture. 
 Sub cornul lunii m-aplec  
 să culeg lacrima stelelor 
 să mi-o așez pernă înrourată 
 sub pleoapele june. 
  
 Din jertfa unui apus 
 încremenit sub văluri albastre 
 se nasc iluzii de-o clipă. 
  
 În ceasul tivit de unic destin 
 suntem două văpăi 
 îngemănate pe viață. 
  
 Din umerii creionați să învingă, 
 cresc raze menite să mângâie 
 lăstarii  lumii

 ai cărei oaspeți ne știm,  
 suflete adăpate 
 din  curgerea aceleiași clepsidre.
 
 
 
 02-11-2013 

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor