Mi-e dor de ninsorile din Santiago
ca de o parte a vieţii în care totul
e suficient de albastru, aevea cum te caut
pînă la cele mai mici detalii despre fericire.
În această privință poate c-ar trebui să trag linie
și să spun: iată drumul pe care-o să merg mai departe
mai curînd decît mi-aş fi putut închipui.
Sînt destule lucruri pe care-aș vrea să le uit
chiar dacă sîngele meu încă te inventează,
oricît ar părea de necrezut,

ar fi trist sa reduc istoria la o simplă obișnuință
de septembrie sau de mai știu ce.

Trebuie să vezi lucrurile și să le simți ca și cum
ai mai avea timp să te răzgîndești.

 

Vizualizări: 64

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor