Ascuns sub propriile tălpi
aduc primejdie la înălţarea privirii,
sângele înfierbântat striveşte.
Aerul se comprimă sub propria greutate
şi-i mângâi luciul metalic,
oamenii se privesc în el şi nu le place,
se furişează sub pielea arsă-n timp
ca melcii în cochilia-casă.

Se adâncesc în ochii cu rană deschisă,
fac din tăcere un mod de stopare
ca stare a durerii.
Întorşi din drum să se bucure
îi cuprind gândurile negre,
se înfăşoară în giulgiul morţii,
a sărbătoare lungă
şi odinhnesc creştineşte în veac.

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor