"Căci mai lesne este pentru cămilă să treacă prin urechile acului, decât pentru bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu!"

Noiembrie la final. Duminică în vaze de-aramă. Ochii zorilor privesc prin fereastră ridicând uşor draperiile matinale. Mă trezesc heruvimii fâlfâind din aripi. Deschid. O muzică lină, de duioşie şi sfioşenie mă întâmpină dincolo de pereţii netreziţi ai nopţii. În oraşul meu cântă îngerii!
Mă-mbrac în haina simplităţii, îmi aştern basma albastră din falduri celeste pe cap, apoi, cu sufletul greu, plec către biserică.
Afară pustiu. Străzi înguste, multe şi goale. La ora asta oamenii nu mai umblă.
Atmosferă rece, sfidătoare, plumburie. Numai vântul dă târcoale prin grădini cu trandafiri îmbobociţi ce par că se roagă la ceruri.
Grăbesc pasul, nerăbdătoare să mă întâlnesc cu El. Timpul devine apăsător şi mult prea lung, drumul prea încurcat şi anevoios.
Ajung, intru. Serenitate, pace, voci de preoţi, cântec de cor, arhangheli, oameni.
Faţă în faţă cu Dumnezeu. Dintr-odată, doar eu şi El. Nu mai văd nimic în jur. Mi se pare totul un zbor, o legănare, o desprindere de tot ce este lumesc. Mă rup de mine însămi şi plutesc. De undeva, de foarte de sus, văd lumina intrând prin ochiurile de sticlă laterale, desfăcându-se în minunatele-i culori şi căzând - mai vie ca niciodată - peste evanghelie, părinţi, icoane, chipuri ... Apoi zăresc lumânările care doar aici miros a puritate, candelabrele în care energia artificială devine şi ea, pentru o vreme, naturală ...
În biserica înaltă toţi sfinţii din ziduri se uită la mine cu bunătate şi înţelegere. Liturghia continuă, eu devin tot mai uşoară.
La un moment dat, zăresc un porumbel alb în braţele mamei. Domnul îi mângâie penele, îi înmoaie ciocul în sângele Lui şi-apoi, zâmbind a iubire, îl lasă să plece. Mă-ntorc şi eu printre oameni, urmărind cu privirea zborul imaculat.
Slujba este pe sfârşite, nu ştiu când a putut să se întâmple.
Ca un rămas bun, preotul ne mărturiseşte pilda acestei zile:

"Evanghelia Duminicii a XXX-a după Rusalii (Dregătorul bogat – Păzirea poruncilor)
(Luca 18, 18-27)
În vremea aceea un om oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat zicând: Învăţătorule bune, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică? Iar Iisus i-a zis: pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât numai singur Dumnezeu. Ştii poruncile: să nu faci desfrânare, să nu ucizi, să nu furi, să nu fii mărturie mincinoasă; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el I-a răspuns: toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind acestea, Iisus i-a zis: încă una îţi mai lipseşte. Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; apoi vino şi urmează Mie. Dar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Văzându-l că s-a întristat, Iisus a zis: cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au averi! Căci mai lesne este pentru cămilă să treacă prin urechile acului, decât pentru bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Iar cei care au auzit acestea au zis: atunci cine poate să se mântuiască? Iar Dânsul a răspuns: cele ce nu sunt cu putinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.”

O pace absolută cuprinde mulţimea. Meditează la spusele părintelui. Mă uit în jur. Iată-l pe Dumnezeu în toate chipurile! Dragostea Lui se revărsase în sufletul meu, al lor, lumina Lui căzuse călduţ pe gene, fiecare ţineam în mâini câte-o culoare din ea! Pe frunţi picură uleiul de mir. Mă simt mult mai bogată decât mă dusesem!
Ies. Afară, o altă zi. Soarele îmbrăcase, între timp, întreaga natură într-un zâmbet neprefăcut de toamnă târzie şi o linişte binefăcătoare se aşternuse întru nemurire.
Mă simt mai uşoară decât ieri, decât toată săptămâna şi decât tot acest noiembrie îmbibat în cenuşiu. Mă simt mai uşoară decât mine însămi. Am lăsat tot lestul în mâinile lui Dumnezeu! Mirul a lăsat cicatrice...

(29 nov. 2009)

precizare: textul între ghilimele este preluat din http://www.napocanews.ro

Vizualizări: 84

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor