aveam mâinile murdare am rupt din
sandvișul tău cu felii de pâine albă
învelit în șervețele de care vedeam
când mergeam în vizită la tanti mia
scara puțea te-ai smuncit țin minte
o felie groasă de parizer a căzut și
amândoi ne-am uitat în jos aveam
tenișii terfeliți eu nu știam că sunt
orfan i-am tras un șut am simțit rece
margarina pe vârful degetului mare
mi-a fost pentru prima oară rușine
Nu e rău. Dar scara cred că putea fi descrisă altfel. Din punctul meu de vedere acolo este un hublou prin care se risipeşte energia benefică. Este bine să privim spre înălţimi. Mai puţin în gunoaie, mirosuri pestilenţiale, viciu, ură etc Poeţii trebuie să-i înveţe pe cei din jur cum să vadă lumea... Lumea este frumoasă cu toate privaţiunile... Rolul nostru este acela de a descoperi semenilor cum poate fi depăşită problema suferinţei. Aveţi talent şi talant. Aştept să văd ţărmurile luminoase ale fiinţei dv.
Comentariu publicat de claudia hering pe Iunie 27, 2010 la 12:09pm
Trist dar frumos,mi-a placut
Comentariu publicat de driza thoma pe Iunie 27, 2010 la 8:57am
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria