și era soare în fiecare dimineață
pentru noi cutiile însemnau tot
ce ziceau ei se întâmpla noaptea
când mă ridicam pe vârfuri să
văd farul cum se aprinde roșu
și e dimineață iar dioptriile nu
existau decât în acel cabinet
eu nu aveam treabă pleoapa se
dezumfla și așteptam picăturile
de ploaie sărată ca să pot fugi
la cutii cu tricoul și o burtă de
pietre mere acre să prindem
puteri să găsim toate bateriile
de plictiseală aprindeam orice
chiștoc dar nu țigările cu filtru
nu mai era nimic pentru noi
la centrală marinică a călcat
pe un cablu și sufletul i s-a dus
printre cutii și s-a făcut noapte

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ELENA GHIRVU CALIN pe Iulie 10, 2010 la 8:56am
frumos, felicitari
Comentariu publicat de Bogdan Coșa pe Iulie 10, 2010 la 1:19am
multumesc! saracu marinica...
Comentariu publicat de claudia hering pe Iulie 9, 2010 la 5:24pm
Pacat de Marinica dar cind nu stii despre ce cutii este vorba,se poate intimpla orice.altfel frumos,felicitari

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor