și era soare în fiecare dimineață
pentru noi cutiile însemnau tot
ce ziceau ei se întâmpla noaptea
când mă ridicam pe vârfuri să
văd farul cum se aprinde roșu
și e dimineață iar dioptriile nu
existau decât în acel cabinet
eu nu aveam treabă pleoapa se
dezumfla și așteptam picăturile
de ploaie sărată ca să pot fugi
la cutii cu tricoul și o burtă de
pietre mere acre să prindem
puteri să găsim toate bateriile
de plictiseală aprindeam orice
chiștoc dar nu țigările cu filtru
nu mai era nimic pentru noi
la centrală marinică a călcat
pe un cablu și sufletul i s-a dus
printre cutii și s-a făcut noapte
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria