Când iubirea se pierde la loteria infiniturilor prescurtate

 

 

 

 

     Fericirea ţine doar o zi…

Apoi, ţine de noi,înfrigurată,la nesfârşit.

Aşa că…

Aş vrea să ştiu cum e

Când cineva îţi urmăreşte pulsul

Între căderi cuminţi.

Când te afunzi în imprimeurile mele

Cu simţul proprietaţii

Ca o lamelă înroşită ,fierbinte.

 

 Te deranjează labirintul acesta de sfoară slabă ?

 

 

Aş vrea să ştiu dacă îţi auzi pleoapele curgând

Spre acelaşi ,,Bună, seara, iubito!”

În banalitatea nostră de mai .

Cert e că încă te pot fredona fără pauze

Cu voce tare, deşi am învaţat să ţin pentru mine

Preaplinul ,frânturile de eternitate sublime,

Dregându-ţi vocea, când scrâşneşte

A clinchet de sabie, sub mine

Scrie des pe pereţii goi

În toate limbile ,

,,Fortuna labilis”, împrăştiind moloz

Printre rotocoale de roz.

 

Visul    conceput în chiuveta timpului

Ne pune

Să   ne coborăm norii

Striviţi cu degetele suspendate.

 

 

Am bătut în tocul Cerului de Altădată.

Uşa s-a deschis-închis, în loc să se închidă-deschidă

Pe durata unei clipiri în  acelaşi sens

Tocmai când era să ne lovim de pragul de sus ,

Încercând  o ridicare  în vârfurile nefiinţei.

 A ieşit Ultimul Amurg.

Ne-a trezit undele să interfereze cu ploaia

Apoi ne-a trimis acasă flamânzi, dar întregi.

,,-Nu, încă nu e deschis pentru voi

Încercaţi în  existenţa următoare”.

 

 

Tot mai vreau să ştiu cum îti este

Acum, când te întorci în ,,celălalt”,

Cu buzele uscate

Lasând vântul să fluture printre stânci

Şi hrănindu-ţi hotarele.Te cunosc

Mai ales când îmi atingi bărbia, îngrijorat

Şi îţi numeri petalele.

De azi, eşti doar o pietricică la margine de sfinţi.

O sa-ţi măsor tainele de trei ori pe zi

O sa pun bezna sa-ţi dezbrace toate simţurile, în culorile

Primului răsărit

O să te dezmierde lumina când vei veni iar să-mi spui:

,,-Bună seara, iubito! Eşti gata??!

Iar eşti a nimănui…

Iar o sa pierdem începutul din cauza ,,infiniturilor” tale!

Termină! Ştii că nu-mi plac smiorcăielile”…

 

 

 

 

O sa ascultăm, fără să NE amintim,

Melodia aceea plină de praf

De stele. Exact.

Începutul...

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de MihaelaG pe Mai 1, 2011 la 2:09am

sigur ca nu

 

daca...

n-ar fi fost atat roz:)

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Aprilie 30, 2011 la 9:14pm

afundat în imprimeuri, culoarea nu mai schimba niciun sens...

 

cu acelasi drag

Comentariu publicat de MihaelaG pe Aprilie 30, 2011 la 8:56pm

am facut o mica ,,ajustare" la ,,rotocoale"..nu cred ca schimba sensul, nici la tine

 

cu drag

Comentariu publicat de MihaelaG pe Aprilie 30, 2011 la 7:20pm

o zi cat... un infinit prescurtat... de praf

De stele. Exact.

 

multumesc mult!
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Aprilie 30, 2011 la 6:56pm

Lasând vântul să fluture printre stânci, a ieşit Ultimul Amurg printre rotocoale de foc in banalitatea noastră de mai, intre căderi cuminţi... .  Fericirea ţine doar o zi…

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor