Nu cred tot ce-mi spui.
Cred doar în sinceritatea clipei,
în privirea ta
boltită în două arce de cerc frânte.
Nu cred că mă iubeşti. Nu cred.
Cred doar că vorbele tale
sunt pergamentul gândirii de ani.
Cred doar că ieşirile în oraş
sunt o simplă împlinire a modului impersonal
de a fi om.
Dar mărturisesc: te cred
când spui că am dreptate
sau că nimeni nu mai e ca mine.
La drept vorbind, biologic,
chiar nu mai e nimeni ca mine.
...la fel de enervantă, la fel de plăcută...
- ca şi dulceaţa de cireşe amare a copilăriei, dacă vrei.
Nu ne ajută la nimic toate astea.
Ne -ar ajuta să ştim că avem un univers doar al nostru,
dar cum nu avem,
populăm, într-o tăcere vorbită şi contradictorie,
Pământul.

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Octombrie 1, 2010 la 2:21pm
Incertitudini de copilita! :) iata "jocurile" tineretii: "cand nu, cand da"! :) Felicitari!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor