aşa să păşeşti în iubire

ca soarele: fără întoarcere

aşa să mângâi precum valurile mării:

din nou asaltându-ţi trupul fragil

incertitudinea zid ridică

între-ale noastre

inimi

doar sub înlăcrimatul cer

te pot iubi

când nu ne cresc umbre

Vizualizări: 202

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de VERONICA OSORHEIAN pe Iunie 8, 2013 la 10:50am

Frumoasă propunere, la începutul poemului. Şi câtă fericire ar fi, dacă incertitudinea n-ar ridica zid între inimi. Mulţumiri.

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Iunie 7, 2013 la 7:18pm

fragilă și puternică precum iubirea...

Comentariu publicat de zadic ioana pe Martie 23, 2012 la 5:54pm

Te pot iubii când nu ne cresc umbre...aceste versuri mă duc cu gândul la o iubire nocturnă.Frumos.

Comentariu publicat de Vasiloaia Monica pe Ianuarie 24, 2012 la 11:29am

Frumoase versuri, ele vin, curg...

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Iunie 19, 2011 la 1:25pm

Un poem frumos!
V-aş propune renunţarea la unele dintre inversiuni (nu cele necesare pentru "accentuarea" unui cuvânt, cum ar fi în sintagma: "incertitudinea zid ridică", unde anteplasarea complementului direct e indicată), care-i dau un aspect artificial.

Aşadar, mie-mi sună mai bine aşa:

"... incertitudinea zid ridică

între inimile noastre

doar sub cerul înlăcrimat

te pot iubi

când nu ne cresc umbre"

Mă reîntorc şi la celălalt poem al d-voastră...

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor