- Privesc pe geam și totul mi se pare

Că nu mai are niciun sens, să știi,

E soare, ploaie și apoi ninsoare

Cireșii albii de mai au nostalgii

 

Din vremuri când roșeau timid în stradă

La fetele trecând în minijup,

Dar astăzi văd că-s oameni de zăpadă,

Albinele nici n-au ieșit din stup.

 

Eu mă gândesc că poate ești de vină

Și primăvara e la fel, un pic

Capricioasă, ca și tine, fină,

Numai spre seară-mi dă câte-un pupic.

 

- De semăn vânt, culeg apoi furtună,

Melancolii pe inimă se-aștern,

Cât mi-aș dori să facem împreună

Pelerinajul ăsta, prin infern.

 

Nu știi cât îmi lipsești, cum depăn timpul

Pe ghemele speranței și te-aștept,

Capricioasă ca și anotimpul

Din care vin. Dar totuși, nu e drept

 

S-arunci asupra mea întreagă vina,

Ai dreptul să mă cerți... De-ai fi aici

Ți-aș umezi cu lacrimi rădăcina,

Că fericirea-i dulce-n doze mici.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif 

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor