Mă păstrezi captivă-n mintea ta bolnavă şi dezordonată;

Şi-ncerc să-mi găsesc scăparea prin ochii tăi goi…

Substanţe efemere-ţi oferă câte-un gând pervers, interzis, dar vioi,

Şi mă sufocă în imaginaţia-ţi ciumată.

 

Cuvintele-mi sunt singura armă!

Dorinţa de a le rosti, de-a-ţi sparge ţeasta cu ele, mă cheamă;

De-ai exista, dragă Karmă,

Ţi-aş grava numele lui cu cea mai rece lamă.

 

Sunt captivă într-o colivie de sticlă fumurie.

Văzându-i înceţoşat pe cei din-afară

Trecând pe lângă şipetele mele disperate cu diaforie

Suspin şi ascult tunetul a o mie de tobe de fantară… 

Vizualizări: 57

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor