Avertisment. Acesta e un joc. Fiinţele minuscule sînt doar personaje virtuale. Dacă privim într-o anumită direcţie vedem o singură pagină a lumii virtuale. Celelalte pagini sînt libere pentru noi. Întorcînd privirea, o altă pagină se deschide, de fapt o lume nouă, cu personajele ei. Şi asta nu e tot. Programul ne impulsionează să credem, să dorim, să devenim. Vedem copiii tot mai bine antrenaţi jocului din care facem parte, ne minunăm de abilităţile pe care le au şi pe care noi nu le aveam la vîrsta aceea. Simplu. Jucătorul a trecut la un alt nivel. Timpul pare că se scurge mai repede. Simplu. Jucătorul a devenit mai experimentat. Vedem catastrofe întîmplîndu-se în diferite părţi ale lumii. Simplu. Jucătorul şi-a epuizat resursele, sau s-a concentrat pe o altă zonă a jocului. Interesant ce se va întîmpla cînd jucătorul, plictisit poate, va renunţa definitiv la joc. E suficient să îl abandoneze o scurtă perioadă de timp, aşa cum s-a întîmplat în cretacic, iar fiinţele mici să nu poată face faţă cerinţelor neavînd resurse suficiente. Aşa cum au dispărut dinozaurii, dintr-o simplă imprudenţă, aşa am putea şi noi dispărea. S-ar putea ca jucătorul să lase intenţionat micile fiinţe să se descurce singure, doar ca pură distracţie, sau intenţionat să le epuizeze resursele tot ca amuzament.

Cu siguranţă va veni şi acel game over. Cu siguranţă jucătotul va închide definitiv camera virtuală. Sau va termina ultimul nivel, fericit. Totul stă într-un buton pe care propun să îl numim reset.

Mă fascinează mulţimea lumilor virtuale, mulţimea jucătorilor. Dar dacă e un singur jucător? Dacă e un jucător plictisit care rulează program după program, din ce în ce mai nefericit? Şi iată, îmi îndrept privirea în altă parte. Minunat dulapul de haine din colţ, minunată harta atîrnată pe perete. Privesc spre stînga, apoi spre dreapta, revin repede cu privirea spre stînga pentru a surprinde schimbarea. Nu, totul e la fel. Doar păianjenul din colţ a început să se mişte pe plasă. Da, aceasta e cu adevărat realitarea. Da, cartea se adresează fiinţelor importante, celor ce se vor mîntui. Avertismenul acesta nu are sens. Creşteţi şi vă înmulţiţi, fiinţelor minuscule, căci a voastră este împărăţia pe care v-o pregătesc.

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor