Ridurile casei

camerei mele

bătrâna mea cameră înțeleaptă

ridata mea cameră

jurnalul oricum trebuie să trăiască

asemenea copilului fără părinți

asemenea unui mineral ce traversează timpul

purtând în el vântul și gâza

amprenta păduri moarte prezentă

moarte prezentă

jurnalul

da asemenea va trebui să trăiască singur

să se continue ca un izvor cu râul

cu fluviul cu marea cu norul cu roua

sudoarea florii

sudoarea casei mele bătrâne

inocente ridatei

mele corăbii naufragiată pe

țărmul mării          inexistente.....

Vizualizări: 178

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Decembrie 22, 2011 la 7:22pm

Mulțumesc tuturor celor care va-ți aplecat asupra textului meu în prag de sărbători. Este un dar neprețuit. La mulți ani!

Comentariu publicat de pataki ildiko pe Decembrie 22, 2011 la 7:14pm

"

da asemenea va trebui să trăiască singur

să se continue ca un izvor cu râul".........nostalgia trecutului...contempla singuratatea prezentului,,felicitari!

Comentariu publicat de HALAS ELENA DORINA pe Decembrie 22, 2011 la 9:51am

Nostalgic si frumos acest poem mi-a provocat trairi puternice .Te  felicit!

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Decembrie 22, 2011 la 1:54am

       Nostalgie multa,amaraciune in amintiri purtate de-o corabie ajunsa pe o mare imaginara. Bun poem prin constructie contemplatoare prinsa intr-un jurnal condamnat singuratatii. 

Comentariu publicat de Serban Ecaterina pe Decembrie 22, 2011 la 1:19am

Jurnalul trecerii noastre este scris în ridurile casei părintești dar tot acolo găsim poate și hrana spirituală, imaginea copilului din noi , nici un fir de iarbă nu este mai verde decât acela din grădina casei părintești.”lurnalul ...o să trăiască, o să se continue cu râul cu fluviul cu marea cu norul”...

Comentariu publicat de Maria Odorescu pe Decembrie 22, 2011 la 12:59am

ai mei parinti se dusera, si casa batrina ramasa golita de suflet si larma, doar vintul mai suiera la streasina dinspre vale se tinguie si-mi vine sa pling, nu mai pot spune ca sint copil, nu mai am parinti, si-mi scriu singurataea strigind intr-un jurnal ingalbenit si el de vreme, dar nu cad merg mai departe siscriu celor ce-mi vor citi jurnalul din podul casei ingalbenit de vreme, sint doar parinte acum.

Comentariu publicat de TIMERMAN DUMITRU pe Decembrie 21, 2011 la 11:59pm

Aveam si am camera din casa parinteasca...locul de refugiu pentru creatie...este magnific chiar fascinant sa ai camera ta de refugiu...din aceasta lume plina de...nenumarati prosti...in care traim...sau ...mai precis de...materialisti, orbiti de mirajul...oazelor din desertul ...uitarii de sine...Cu drag, Craciun Fericit in camera...creatiei...

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Decembrie 18, 2011 la 5:13pm

pe țărmul mării inexistente... e surprinsa imaginea... copilului/mintii din noi in invelisul corpului... intinerit de timp

Comentariu publicat de george georgescu pe Decembrie 18, 2011 la 4:25pm

da asemenea va trebui să trăiască singur

să se continue ca un izvor cu râul

cu fluviul cu marea cu norul cu roua

sudoarea florii

sudoarea casei mele bătrâne

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor