Cât de rea ai putut să fii! La plecare,
n-ai lăsat promisiunea întipărită cu un sărut,
pe perna din pluş sau pe uşa de la intrare,
să am mereu certitudinea că n-ai trecut
prin viaţa mea ca parfumul purtat de-o boare.
În urma ta, eternitatea s-a comprimat atât de mult
încât a devenit ţarc pentru dorul meu visător,
iar liniştea tulburată de-al inimii nestăpânit tumult
şi-a luat zborul agăţată de gheara ultimului cocor.
Este toamnă târzie, frunzele mor spulberate de vânt,
orizontul s-a transformat în draperie pentru viitor
şi nu ştiu unde să-ţi las o floare ori un cuvânt.

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor