Am intins braţele ca un paianjen...născusem o pânză udă cu durere. Trec prin ghimpi ca printr-o iarbă plină de verde. Talpa piciorului îmi curge lin în ceţa iubirii rămase în urmă. Când vreau sa merg,
cad. Când mă ridic cobor. Unde mă aflu şi de ce mă caut...Eu bantui totuşi
viaţa, iubirea mea adevarată mă strigă din propia-mi jumătate să-i arăt calea.

Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor