CAVALERUL RĂTĂCITOR

 

 

 

 

 

 

 

 

Născut din neam ales de împărat

Prin vrăji a fost el blestemat

Să-i fie trupul hâd, respingător

Neobosit, să fie veşnic călător.

 

În catacombe vieţuieşte ascuns, mizer

Trăieşte departe de ai săi, prizonier.

Nu şi-a dorit să fie un hulit,

Să fie liber să trăiască şi-a dorit!

 

Toţi îl evită, cu toţii l-au părăsit,

Fără să vrea acum a devenit,

Un om uitat, ce rătăceşte prin pustie

Pe-a vieţii întortocheată cărăruie...

 

Din când în când în nopţile splendide

Un singuratic se urcă să colinde

Pe cer senin, cu sufletul îndurerat

De suferinţa-i şi destinul blestemat.

 

Şi-şi duce el al nopţii car

Pe drumuri acoperite, în praf stelar,

Colindă imensul univers, rătăcitor

Spirit liber, nesupus, nemuritor.

 

Dar toate acestea până-n răsărit

Când raza soarelui, caldă, s-a ivit

Se întoarce el, în ţara umbrelor

O ţară întunecată, a tenebrelor!

 

 

 

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor