“Căci Domnul își întinde privirile peste tot pământul, ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui” (2 Cron.16:9).

 

Măreție…

mă înfioară imensitatea Ta

picioarele-mi sunt prea grele

să străbată drumul către Tine

ajută neputinței mele

 

simte-mi  inima

în adierea vântului

când strigă către Tine…

din templul Tău cel sfânt

Doamne auzi glasul rugăciunilor

 mele…

 

știi

cât întuneric încă

sălășluiește

în mijlocul

nostru?

 

lacrima Ta ca un tunet cade

Dragoste fără preț

ai lasat-o să curgă

din ochii-ți nevinovați

cât cutremur Doamne

sfâșie inima

mândria deşartă din minte

o şterge

la ce-mi va folosi viața

dacă nu te am pe Tine?

 

 

privim la cer

înalță sufletele noastre

nu ne lăsa singuri

la sfârşitul vieţii

Fii lângă mine

Lumina mea nestinsă!

mă îngrozește gândul să fiu

strigătul de durere al celui despărţit

 pe veci de Tine…

--------------------------------------------------

Ce-ai găsit Doamne la mine

 de

mă iubești?

 

 Sursa foto: Internet

Maia

Vizualizări: 48

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor