Ce-ai zice dacă măcar o dată
mi-ai acorda o șansă,
adevărată,
să mă simt iubită
fără să mă simt vinovată?
Uite, te întreb simplu, omenește,
Dacă ai iubit nebunește,
firește,
o fată.
Te întreb sincer, deschis,
cum ți s-ar părea să trăiești
în abis
năzuind către cer, către vis?
Are vreo noimă să mă faci să țintesc
către fructul aprioric interzis
din tărâmul oprit?
Mai dă-mi o șansă și promit
să fac tot ce depinde de mine
ca să fie bine
și pentru tine
deși nu-ți înțeleg punctul de vedere
atunci când maschezi fierea cu miere
mă simt frustrată ultragiată
complexată și ignorată

E o disproporție umilitoare
eu slabă, tu tare,
și pe deasupra mai pretinzi credință,
lacrimi și căință
Până și David mai cârtea prin câte-un psalm,
Printre preamăriri, pe lângă slavă,
el, un rege puternic, eu o femeie slabă
de înger
Hai să fim rezonabili, să vorbim calm,
spune-mi, odată, Doamne,
ca să nu mai sânger,
ce șanse mai am?!

P.S. Și dacă se poate
aș aprecia dacă mi-ai răspunde fulger
să mă scapi de îndoială și chin
fiindcă-n fiecare noapte
când mă închin
nu pot să m-abțin
să nu mă întreb:
chiar ești misogin?

Vizualizări: 25

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor