Ce aş fi putut învăţa de la Constantin Noica, sau cum n-am dat schiurile pe cărţi

Dupǎ titlu, pledoaria mea ar putea părea o parodie, dar vă asigur că nu este. Aş fi mulţumit să produc chiar şi aşa ceva, în umbra unor cuvinte ca cele invocate. Recitesc a nu ştiu câta oarǎ, două texte ale domnului Andrei Pleşu: mărturisirea Ce am învăţat de la Constantin Noica şi superba demonstraţie a lui Unu, Minima Moralia. Şi îndrăznesc sǎ încep şi să sfârşesc cu cuvintele autorului lor, din cel de-al doilea text, cu toatǎ umilitatea onestǎ a celui care ştie cǎ nu este în stare de mai mult. La mijloc, cu tot respectul, voi înşira cuvintele mele.

            De ce, în definitiv, acest titlu ? Mai întâi dintr-o respectuoasǎ admiraţie pentru domnul Andrei Pleşu. Respectuoasǎ: îmi doresc să ţin în mână cărţile şi o fac în postura perfect anonimǎ a cititorului. Admiraţie: nu am nici o alergie la maximalismul cultural al domnului Pleşu şi nici la competenţa dumnealui, neîngrǎditǎ, exactǎ, netulburatǎ. Apoi, pentru că această formulă mă plaseazǎ, cinstit, acolo unde îmi este locul: aş fi putut să învǎţ şi n-am făcut-o.

L-am ascultat la Pǎltiniş pe Constantin Noica vorbind cosmic şi neomenesc. Despre obligaţia de a citi autori, nu cărţi, despre limbile străine care trebuie învăţate, despre pǎcatul risipirii de sine. Despre cărţile pe care le avea în minte şi despre teama de a nu avea destul timp să le scrie. Despre antrenorul cultural, despre ideea că trebuia doar sǎ alegem ce dorim să facem şi s-ar fi găsit mentori împreunǎ cu care sǎ trecem Rubiconul. Am căscat ochii uimit pe când vorbea despre zborul rachetelor şi despre staţiile spaţiale în care vor locui oameni. Dacă ceea ce spusese înainte era frumos şi româneşte, acum asta suna, cumva anacronic, a science-fiction. Pentru cǎ deşi eram cu mult mai tineri şi ar fi trebuit să fim mai actuali, ne aflam, de fapt, teribil de defazaţi temporal faţă de omul care ne vorbea. Şi plecând de acolo, preferam să ne urcăm pe schiurile rezemate, la venire, de peretele cabanei. Era mai simplu aşa. Ce aş fi putut învăţa ? Cam toate cele pe care am încercat să le recuperez mai târziu, fără succes: nevoia de a deveni unealta propriului tǎu rost în lume, nevoia de a lucra cu exigenţǎ şi ritm, nevoia de avea ţeluri, nevoia de amplasament bun, nevoi, nevoi … Întârzietorul era acolo şi îşi oferea timpul, cu condiţia să i-l punem la dispoziţie pe al nostru. Culmea ignoranţei am atins-o atunci când n-am ştiut că el era cel care nu avea timp. Ne-am pus, mai târziu, de nenumărate ori întrebarea dumneavoastră, domnule Noica: „Ce vreţi să faceţi cu viaţa voastră ?” iar răspunsul s-a chinuit, venind, de fiecare datǎ. Şi desigur că n-am făcut mare lucru: „.. că nimic bun n-am făcut pe pământ …” spunem într-o rugăciune din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. În aceastǎ concluzie se regǎseşte formula verbului din titlu, precum şi în unica geanǎ de regret, aceea cǎ, dacă am fi acceptat sǎ dăm schiurile, la schimb, pe cărţi, am fi aflat cum e sǎ exişti, o vreme, înǎuntrul legendei: “Legenda Noica e blândǎ. Ea creeazǎ rǎspunderi, obligǎ la imitaţie şi o îngǎduie. Cu alte cuvinte, este un model, un exemplu de urmat, o cale posibilǎ.”.

Şi dacǎ Minima Moralia este “o suspinare, o chemare şi o rugare pentru sǎnǎtatea moralǎ care-i lipseşte încǎ autorului ei”, atunci textul de mai sus nu existǎ. Nu e nevoie de el. De aceea am sǎ închei cu un altfel de cuvânt. Arsenie Boca scrie că tatăl lui i-a aplicat o corecţie corporală o singură dată, în copilărie, pentru pierdere de vreme. Şi n-a mai fost nevoie de o a doua lecţie în acelaşi sens, pentru că a ţinut-o minte toată viaţa.

Vizualizări: 160

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Muguras Maria Petrescu pe Februarie 8, 2011 la 9:21pm

Va invit sa cititi noul nr. din revista Noua Provincia Corvina, director fondator poetul Eugen Evu. Accesati link-ul

http://www.scribd.com/doc/48437306/Noua-ProVINCIA-Corvina-Nr-3-2011

Lectura placuta!

Comentariu publicat de idu mihai pe Februarie 4, 2011 la 8:12am
Va multumesc pentru gandurile bune si pentru aprecieri. Ma bucur ca am izbutit sa respiram in rezonanta cu cultura. Cu stima, Mihai Idu  
Comentariu publicat de sanda panait pe Februarie 1, 2011 la 1:53pm

Pacat ca multe vin pentru noi  uneori tarziu, dar macar e bine ca ne trezim, niciodata nu e prea tarziu sa respiri o clipa de adevar, un adevar pe care de multe ori il atingi in treacat  fara sa-l constientizezi dar ramai fara respiratie cand cineva il rosteste. Cred ca pentru a nu ne inscrie in astfel de reflectii ca cele in care te-ai afundat tu "ar trebui sa ne nastem batrani..."  Felicitari pentru secunda de maretie in care ne-ai cufundat!

Comentariu publicat de Mara Arama pe Ianuarie 30, 2011 la 10:47pm
dar poate ca toate la timpul lor.. chiar daca nu pare..
Comentariu publicat de TIMERMAN DUMITRU pe Ianuarie 30, 2011 la 6:21pm
Vă rog, să-mi iertaţi greşelile de ortografie...Cu respect...
Comentariu publicat de TIMERMAN DUMITRU pe Ianuarie 30, 2011 la 6:18pm
Fraţilor, avem atâta inteligenţă creativă în noi....dar, n-am reuşit să evoluăm din punct de vedere moral decât foarte puţin. Ne concertrăm intelingenţa mai mult pentru acumulare, vrem să stăpim lumea prin cel mai mare rege care ne guvernează...adică BANUL ŞI PROPRIETĂŢILE, care să ne confere siguranţă. INTERESUL este regina care ne guvernează existenţa....Imaginaţi-vă o lume în care inteligenţa şi harul creativităţii sunt puse în slujba evoluţiei pozitive a omului. Noi, avem aceste calităţi de la DUMNEZEU....Imaginaţi-vă, atât cât puteţi, dacă noi suntem dotaţi cu astfel de talente, atunci ce să vă mai spun de cel care ne-a creat...Este clar, eu am spus-o în urmă cu 30 de ani....Ne pregătim de marea desprindere galactică...Dar, mai puţin ne pregătim de MAREA DESPRINDERE TRUPEASCĂ. Noi, pământenii nu vrem să înţelegem că Moise ne-a jalonat drumul către o altă dimensiune existenţială, pe care nu o putem percepe în viaţă, cu o singură condiţie să respectăm regulile. Păi, în matematică, de exemplu, poţi să rezolvi o problemă simplă dacă nu cunoşti, de exemplu, formulele de calcul prescurtat...Iisus ne oferă jaloanele...şi spune...EU SUNT CALEA, ADEVĂRUL ŞI VIAŢA, CEI CARE VOR CREDE ÎN MINE, SE VOR MUTA DIN MOARTE LA VIAŢĂ....Dar, noi, nu şi nu, cel puţin, unii se comportă astfel... Am întâlnit un om bolnav în vârstă de 70 de ani, căruia îi era frică de moarte...Iar, eu, ca simplu muritor de rând i-am spus...Bade Nicolae să nu-ţi fie frică de moarte, pentru că dacă ai trăit cinstit vei vedea RAIUL...Badea Nicolae, mi-a răspuns...Măi, Mitică, dar cine a venit de dincolo să ne spuncă ce şi cum e acolo...Iar, eu i-am răspuns...Bade Nicolae a venit CINEVA de-acolo...Cine...că eu n-am auzit aşa ceva, nici la televizor, nici de la alţi oameni...Bade Nicolae şi totuşi a venit CINEVA...Nu cred, n-am auzit...Iar eu, i-am răspuns....A venit Iisus Hristos...No, asta ştiu şi eu...Dar, eu l-am reactualizat şi conştientizat...Bade Nicolae,,, vă amintiţi,...când pe cruce Iisus îi spune unuia dintre tâlhari...ASTĂZI VEI FI CU MINE ÎN RAI...Înseamnă că Iisus- fiul Lui Dumnezeu a văzut RADIUL, sau, dacă vreţi, această Dimensiune care există dincolo de lumea materială, efemeră şi trecătoare....Oare, câte ispite ne încearcă până sufletul părăseşte aceste trup, care parcă ar fi un costum de cosmonaut? Vedeţi sau revedeţi filmul RĂZBOIUL STELELOR...unde este evidentă lupta dintre BINE ŞI RĂU...şi multe altele...prin care trecem şi noi...iar dacă nu suntem pregătiţi ca şi în artele marţiale...cădem pradă ÎNTUNERICULUI şi ne îndepărtăm de LUMINA LUMII.
Comentariu publicat de Razesu Virgil pe Ianuarie 30, 2011 la 10:15am

Ar trebui ….

Nu stiu cine este Mihai Idu şi care îi este drumul prin viata. Dar ceea ce a exprimat (în puţine, sincere şi tulburătoare cuvinte) este impresionant prin adevărul vehiculat : aş fi putut să învǎţ şi n-am făcut-o. Toţi ne putem regăsi în această enunţare.

Rândurile lui ar trebui citite şi de tinerii care au viaţa înainte şi de vârstnicii care se apropie de sfîrşitul ei : primii pentru că refuză orice idee de model sau de însuşire a unor sfaturi înţelepte ale celor cu experienţă, ceilalţi pentru regretul de a nu fi ştiut să le primească. Ar trebui însuşite de către dascălii de toate categoriile şi de oriunde, care au pierdut principala lor menire, aceea de a se face ascultaţi şi primiţi de cei cărora trebuie să le deschidă urechile, ochii şi mintea. Ar trebui învăţate de părinţii care au uitat de menirea lor de sfetnici primordiali şi esenţiali pentru cei şapte ani de acasă şi-i plătesc pe alţii pentru creşterea propriilor lor copii. Ar trebui rumegate de toţi cei care aruncă cu scârnă pe istoria noastră şi pe marii săi oameni. Ar trebui spuse la orice predică din toate lăcaşurile de rugăciune. Ar trebui imprimate, ca un motto sau fundal, pe orice pagină care trece prin teascul tipografiei. Ar trebui săpate pe frontonul oricărui locaş de cunoaştere : şcoli, biblioteci, muzee, universităţi, institute etc.

Ar trebui …   

Comentariu publicat de Monica Ligia Corleanca pe Ianuarie 30, 2011 la 3:08am

Multumesc mult Lucretiei care ne-a publicat acest articol. A stranit un ecou in sufletul meu  si m-a rascolit ideea ca nu multi dintre noi nu am putut face ceace am vrut la timpul potrivit, sau.... vom fi avut nevoie de un tata ca al parintelui  Arsenie Boca., nu se stie. Cert este ca am pierdut prea mult timp muncind si cand te chinui ca sa ai o paine, iti trece viata pe sub nas si nu mai apuci sa dai frau liber creatiei si viselor, daca le ai.

Incaodata multumiri pentru atatea informatii bune pe care nu as avea de unde sa le aflu.

Monica Ligia Corleanca (USA)

Comentariu publicat de Marina Stefan Zoltan pe Ianuarie 30, 2011 la 12:35am
... Ma framanta o intrebare - cum e cu putinţă ?
Comentariu publicat de Marina Stefan Zoltan pe Ianuarie 30, 2011 la 12:26am

O carte aruncata intr-un pod. 

Cu greu pot descifra ce scrie pe coperta.

 

                                             ... stantin Noi....

                             .... pentru istoria lui cum e cu putinţă ...

 

Soarecii au ros-o aproape in intregme. O fi fost buna cartea?

Pisica a mancat soarecii. Or fi fost buni soarecii?

Pun ce a mai ramas din carte, la loc. Tot nu mai am ce face cu ea!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor