Din ciclul: Lipsa faptei înfrumusețează vorba.

Omul este singura ființă care poate realiza singurătatea spațiului, Universului. Dumnezeu ne întinde mâna, dar noi nu…, noi credem că suntem stăpâni asupra singurătății..și ne înșelăm…și știm asta la un moment dat în viață. E greu să-L acceptăm pe Dumnezeu pentru că nu e vizibil. Nu ne acceptăm sau nu ne cunoaștem nici pe noi înșine dacă nu ne privim în oglindă. Dar oglinda ne arată așa cum vrea conștiința noastră să ne arate. Suntem de-a dreptul paraleli cu Adevărul, iar atunci când vine momentul disperării de fapt vorbește conștiința proprie plină de remușcări. Remușcările abaterilor, a propriei întronări. Adevărul este cel cu A-mare; cel din tratate, reviste, ziare, cărți…duzini, duzini..este pur și simplu cel din oglindă, contrafăcut. Pe Dumnezeu nu-L vedem, iar sclavi fiind simțurilor vom rătăci în Univers inutil, speriați de imensitate, vom suferi infinitul, îl vom urâ, îl vom nega, vom face orice din egoism. Vom creea, anula și recreea infinitul contrafăcut de conștiință. …., din dorința noastră de a ne crede stăpâni, atotcunoscători. Dacă am cunoaște 1% din tot ce există, am putea spune că știm enorm de mult, că frizăm infinitul. Și totuși rămâne 99% din ce nu cunoaștem. Deci, mă întreb…, nu suntem noi absurzi să negăm ceea ce nu știm?! Nu suntem absurzi luând-o pe calea ateismului?! Știm 99%? Dacă credem asta, nu știm nici măcar 1%….

Și vom muri. Și vom merge unde?! În milă. Avem noroc cu mila lui Hristos oriunde am fi în vastul, infinitul Univers. Vom plânge după iubire, ne vom sfâșia în atacuri de panică pe planete necunoscute, singuri. Nu am fi materialul din care sunt țesute visele, ci chiar fibrele singurătății sfâșietoare. Dar dacă nu vom accepta Hristos vom pierde, vom plânge, vom suferi, vom rupe carnea de pe noi. Asta va însemna Universul sau cucerirea Universului strict după voia noastră, după demersurile conștiinței noastre imperialiste. Vom dispera pe planete la mii de ani lumină, de singurătate. Din egoismul de a fi crezut că știința ne aparține. Că înțelepciunea ne aparține. Vom plânge în mașini de fier, singuri, uitați de lumea inconștientă, dar niciodată de Dumnezeu. Să murim demni. Să murim în credința către Hristos și vom cuceri Universul cu zâmbetul pe buze, cu fericirea și plinătatea congregației Cerești.

Prezența singurătății este garanția că pe Cineva nu-L cunoaștem. Singurătatea și suferința naște violență dacă Conștiința nu-L primește pe Hristos – Dizolvantul mâniei, durerii, singurătății. Oriunde: pe Pământ, pe Lună, pe Marte, pe alte galaxii, pe întreg Universul. Premiul maxim este pentru cel care are credință, care prin Hristos ține Universul în palmă. Să mă ierte Dumnezeu, dar eu nu pot fi acela, acea persoană. Aș suferi în propria-mi prostie călătorind prin Univers. Călătorind prin Dumnezeu, dar adormit, leșinat, mâncat, consumat de așa zisa știință…umană…răzvrătită…egoică…Moarte.

Oricât aș fi greșit și da rateuri în continuare, Hristos îmi stă alături ca Domn, prin propria Lui alegere, chiar dacă aș învinovăți întreg Universul pentru greșelile mele.

Sunt om, deci trag untul pe felia mea.

Dacă L-aș nega pe Hristos în mijlocul Universului, toate stelele ar fi doar sclipiri de metan aprins în urma biodegradării cosmice. Totuși…, n-aș fi departe de realitate. Și atunci.., mă întreb: nu este cumva Universul vizibil, palpabil doar o creație a minții noastre? Un efect al libertății – ca un dat – al Sursei prin care, absolutizând-o (libertatea) până la anarhie, de fapt negăm Sursa?

Și Sursa ne permite s-o negăm, să explorăm Cosmosul în felul nostru - în momentul în care mintea noastră (sau doar a mea) vrea să exploreze, deja, își și crează de exploratul. Distanța ar fi, de fapt, doar un efect al asumării libertății, independenței de Sursă. Pentru că în Sursă de-am fi, am fi Infinitul sui-generis. (cred că ființa umană este un piculeț sado-maso)

Vizualizări: 148

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gotcu Viorica pe Februarie 3, 2020 la 7:51pm

Dupa cum vad aici sunteti un contact, nu o persoana. Recititi ce am scris si veti vedea ca nu exista nicio defaimare a unei persoane.

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Februarie 3, 2020 la 7:41pm

"Răutatea" comentarilor mele este doar în capul dvs.

Vă rog să încetati cu insultele si calomniile chiar ACUM.

Am dreptul civil și constituțional să vă cer sa nu mai îmi violati persoana în spațiul public.

Țineți cont că o continuare a defaimarilor și injurilor din partea dvs (în public) poate să atragă consecințe legale.

Comentariu publicat de Gotcu Viorica pe Februarie 3, 2020 la 3:51pm

In primul rand, nu ma adresez unui om, ci unui contact. De ce va ascundeti identitatea criticand cu rautate mai toate postarile de parca ati fi mare critic si om de cultura. In urma cu cativa ani exista pe aceste site-uri un individ care scria articole despre hermeneutica, critica in stanga si dreapta iar in realitate era paznic de noapte la o intreprindere din provincie.

In al doilea rand, de unde ati scos acest ilustru citat "un om cult nu face pe nimeni incult, ci pur și simplu îl ignoră" dandu-i valoare de adevar? Eminescu, Caragiale, Alecsandri nu erau culti? Chiar au ignorat prostia?

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Februarie 2, 2020 la 11:21pm

Doamna Viorica, vă dau un indiciu: un om cult nu face pe nimeni incult, ci pur și simplu îl ignoră.

Pe de altă parte, pe acest site sunt doar oameni civilizați care schimbă idei. Vă mai dau un indiciu dacă nu ați înțeles: aici nu e ușa cortului.

Și totuși: de unde răutatea asta a dvs?! V-am cauzat vreun prejudiciu și nu știu?! 

Comentariu publicat de Gotcu Viorica pe Februarie 2, 2020 la 11:03pm

Normal ca nu ai ce pierde, din moment ce nu le ai in legatura cu partea cuturala. Freud iti poate explica mai bine. 

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Februarie 2, 2020 la 10:58pm

Nu-i nici o pierdere pentru mine.

Doamne ajută!

Comentariu publicat de Gotcu Viorica pe Februarie 2, 2020 la 10:46pm

Nu mai am ce comenta pentru ca nu am cui. Unui incult care se da mare "contactuos cultural"? Jalnic!

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Februarie 2, 2020 la 9:38pm

Mulțumesc de ironie. Nu mă deranjează, promovează chiar dezvoltarea durabilă.

Oricum...un contact cultural e mai important si productiv decât un lănțișor de litere sub formă de nume care, pe fond, nu spune nimic.

Comentariu publicat de Gotcu Viorica pe Februarie 2, 2020 la 8:59pm

Mi-a placut enorm. Fantastic! O eruditie deliranta! Nu stiu cui sa-i adresez felicitarile. Ma ajutati cu un nume? E pacat sa se asocieze numele ce Contact cultural cu altfel de contacte. As dori sa cunosc prealuminatul critic care se ascunde sub un titlu de blog insignifiant.

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Februarie 1, 2020 la 10:59pm

Motto: “Din egoismul de a fi crezut că știința ne aparține. Că înțelepciunea ne aparține… Prezența singurătății este garanția că pe Cineva nu-L cunoaștem… Călătorind prin Dumnezeu, dar adormit, leșinat, mâncat, consumat de așa zisa știință… umană… răzvrătită… egoică… Moarte.” (am extras câteva citate din articol) "Ridicatu-s-au regii pământului şi căpeteniile s-au adunat laolaltă împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său zicând: Să rupem legăturile lor şi să lepădăm de la noi jugul lor." (Psalmul 2.2-3, Fapte 4.26) “Ei vor porni război împotriva Mielului” - (Apocalipsa 17.14.)

 

Programul simpozionului Science and Ortodoxy Bucureşti-Constanţa, 22-26 octombrie 2005, a început cu discursul "Science et religion ou sur les trois pauvres choses inséparables", al academicianului Eugen Simion, Preşedintele Academiei Române la acea dată, prin care a declarat că cele două domenii ale cunoaşterii umane "sunt legate precum focul şi apa", întrebându-se în final "dacă religiile aduc sau nu acel plus de informaţie pe care ştiinţa nu-l poate obţine raţional".

Da, religiile aduc acel plus de informaţie pe care ştiinţa nu-l vede raţional “că e ticăloasă şi vrednică de plâns şi săracă şi oarbă” (Apocalipsa 3.17).

Şi eu sunt un cercetător ştiinţific al Adevărului (mi-am propus să demonstrez genetic Geneza, deci raţional, şi am câteva articole în acest sens, publicate pe alte siteuri dar şi pe acest site începând din anul 2009 - grosul articolelor şi comentariilor l-am avut pe site-urile “Cititor de proză”, închis din 2015, şi “The Scientist”, blocat comentariilor din 2018.

Deşi ateu, Stephen Hawking a definit în lucrarea sa “Scurtă istorie a timpului”, o noţiune nouă, “cenzura cosmică, conform căreia “Dumnezeu detestă o singularitate nudă.

“Noi nu ştim să descriem procesele mentale, care antrenează creaţia în astfel de licăriri ştiinţifice noi şi importante. Dar este clar că marile descoperiri, marile salturi, se datorează rareori pretinselor metode ştiinţifice. Cel mai adesea ele sunt rodul revelaţiilor, ca în cazul lui Kekule, prin forţarea imaginaţiei, dar întotdeauna în cadrul realităţii.” (Charles Townes, Convergenţa între ştiinţă şi religie) “Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor e să le cerceteze cu de-amănuntul.” (Pildele lui Solomon – 25.2)

Probabil vi se pare o nebunie, dar eu am lansat încă din 2007 Teoria Creaţiei Evolutive Asistată la început de Dumnezeu şi apoi de om, deoarece în Biblie am găsit informaţii despre Evoluţie: “Cele patru vânturi ale cerului au sfredelit marea cea necuprinsă şi patru fiare uriaşe au ieşit din mare, una mai deosebită decât alta. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până ce aripile i-au fost smulse şi a fost ridicată de pe pământ şi pusă pe picioare ca un om şi i s-a dat inimă de om.” (Daniel 7.2-4) şi Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc.... Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă. Dar nu este întâi cel duhovniesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc. Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.” (Pavel, 1 Corintieni, 15.45-47)

 Deşi am sperat ca un prost (nu sunt “depresiv” - riti) că omul de ştiinţă poate deschide ochii oamenilor de ştiinţă, în 2008, pentru îndrăzeala mea, am fost caracterizat drept schizoid-paranoic de oamenii de ştiinţă şi nespovedit şi neîmpărtăşit de teologi…

Singurii care mă suportă şi chiar mă sprijină sunt caţiva prieteni preoţi, un prieten medic, câţiva foşti colegi de facultate şi membrii familiei (în mod deosebit fiul meu, medic, care vine cu idei).

Ieri am transmis un mail câtorva oameni de ştiinţă care, cel puţin datorită logicii funcţionării vieţii, îşi pun o serie de întrebări referitor la posibilitatea existenţei unui Creator… , mesaj pe care-l postez ca articol independent şi pe cele 2 siteuri RL şi NA cu titlul: “Doamne, să se deschidă ochii noştri” (Matei 20.32-34)

Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este cercetătorul acestui veac? Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii.” (Pavel, 1 Corintieni, 1.20-21) "Măreţia şi bucuria activităţii mele ştiinţifice este completată de momentele ocazionale ale unor descoperiri noi care mă determină să spun: Iată cum a lucrat Dumnezeu! Scopul muncii mele este să înţeleg o mică părticică din planul lui Dumnezeu." (Henry Schaefer, nominalizat Nobel de cinci ori - U.S. News & World Report, Dec. 23, 1991)

 

Epilog: Iată cum a lucrat Dumnezeu wireless, prin unde electromagnetice:

"Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu!" (Luca 8.11) “Arătându-vă că sunteţi scrisoare a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.” (Pavel, 2 Corintieni 3.3) "Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător şi mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, dintre încheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece simţirile şi cugetările inimii." (Pavel, Evrei 4.12) "Da-voi legile mele în inimile lor şi le voi scrie în cugetele lor. Iar de păcatele lor şi de fărădelegile lor nu-Mi voi mai aduce aminte." (Pavel, Evrei 10.16); "Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului." (Ioan 5.22)

 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor