Ce cumplită este liniştea când tăcerea acuză

Ce cumplită este liniştea când tăcerea acuză,
când văd în ochii tăi cum se cască un mormânt
în timp ce sufletul meu nu găseşte nicio scuză
care să sfâşie al minciunilor înflorat veşmânt.

De ce îţi pleci urechea la bârfele invidiei
şi-ţi înlăcrimezi inima cu biciuitoare gânduri?
Cine stârneşte deliberat furtuna discordiei
va pieri strivit de prăbuşirea propriilor ziduri.

Încrederea este unicul liant
ce face dragostea să dureze,
să devină scumpă ca un briliant
şi veşnicia s-o înfrumuseţeze.

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor