Dimineaţa mă scol ca fiecare

şi-mi pregătesc poemul de plecare

 

Beau apoi cafeaua lactee

împreună cu vreo femeie

 

Pe care ieri-noapte

am iubit-o cât şapte

 

Şi totuşi nu-s prea lămurit

acesta-i poemul spre infinit

 

Costel Zăgan,Hiperbole blitz,2005

Vizualizări: 8

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor