Iau asupra-mi vina rădăcinilor:
poveri dârze la care
mă-nchin cu sfială.
Alături de ele gânguream nume
de griji peregrine
prin poeni stelare.

Izvoare demne
biruiesc stânca tăcerii.
Mângâi umerii crucii, mama se miră -
vine adesea în somnul inimii.
Păpădii fierbinți îmi lasă
pe văile frunții semne.

Cioplesc la niște vise
cu barda lui tata.
O ceață absurdă nu-mi dă voie
să-l văd măcar din profil.
De-o fi tot în pușcărie,
notarului goarnă
îi sunt dator cu laude negre
din traista lui Cioran Emil.

Vizualizări: 97

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Marina pe Octombrie 1, 2013 la 1:46am
Frumos! Inteleg o neputinta absurda.
Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Septembrie 28, 2013 la 7:59pm

 În poemul "Ceaţă absurdă", poetul Dinu Eleodor reuşeşte cu multă sensibilitate relevarea  legăturilor sale cu spiritualitatea tipologică a locului de geneză...De apreciat !....G.A.S.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor