Astăzi, marţi, de dimineaţă, pe strada mea

la o tarabă a apărut un personaj fără vârstă.

Purta o pancartă - " Reparăm pentru o zi timpul ceasurilor,

drept plată ultimele nouă secunde ” -

( pe masă diverse obiecte împrăştiate străluceau în raza oglinzii )

 

Grăbiţi oamenii trec mai departe, doar unii

schiţează un mic zâmbet: " Hmm, ciudat reparator, insolit afiş!"

 

În drum spre şcoală, un copil se opri. Se uită, întrebă curios,

întinzând ceasul primit cu o zi înainte cadou:

" - Pentru o zi ce timp îmi puteţi repara?”

" - Depinde ce vrei! Un timp prăfuit, un timp îngheţat, un timp diferit,

    un timp atârnat înainte, un timp înapoi, un timp paralel, o buclă de timp,

    jumătăţi sau sferturi de timp, fantome de timp măcinat? ”

" - Un timp în avans cu 10 ani!” şi, astfel, prin timp o zi dispăruse...

 

Cu părul în vânt, o tânără suplă a trecut înainte. Citind se întoarse: " De ce nu? ”

" - Aş vrea să primesc un timp diferit!”, întinde ceasul-braţară şi-n alt timp intră...

 

A trecut şi-un bătrân ce greu îşi târşi anii mulţi,

privind aşeză pe tarabă vechiul ceas şi-n jumătăţi de timp, pentru o zi, el fugi...

 

Întâmplarea făcuse ca pe lângă pancarta postată să treacă şi-un om singur,

cu privirea rătăcită. Vag gândul îi încolţi: " - Un timp, un timp paralel să primesc! ”

Ceasornicaru-i zâmbi, tăcut îi luă ceasul şi, astfel,

între tristeţe şi soare prin ritmuri mareice omul trecuse...

 

.... spre seară îşi strânse afişul, taraba cu piesele timpului, ştia sigur,

a doua zi, de la fiecare, în dar va primi nouă preţioase secunde -

- cadrane de vise, imagini, cu migală fixate prin timp.

Vizualizări: 214

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Martie 22, 2011 la 7:51pm

Timpul si personificarea lui, timpul si crampeie palpabile sub magia metamorfozei lui!

Iti multumesc, draga Doina, cant si lumina, pentru aceste ganduri, interpretarea a ceea ce ati simtit odata simtind poemul.

http://www.youtube.com/watch?v=E_D0i7UC9UY

Cu drag, Irina

Comentariu publicat de doina boriceanu pe Martie 22, 2011 la 8:40am

grea povara gandul la timp, fascinatie poetica! Ideea poetica de baza e minunata! Originalitatea si sarmul poeziei cuceresc. Miez filozofic indus. Mesajul e straniu... dar interpretabil... timpul poate fi reparat? Poetul, vezi bine, o face! El dibuie si felurime de timp... Cine face daruri de timp? Un biet ceasornicar, dar cu o forta demiurgica! O fi "reparatorul", o fi chiar Dumbezeu? Cine ne da si ne ia din tinp? Poezia dvs. ma face sa ma gandesc la zicala... "cata ata-i pe mosor..." -  cine da masura fiecarei vieti? Cum e posibila tocmeala "mai da, mai lasa"? cand e vorba de timp? Intrebarile aduc un substrat luminos poeziei dvs... si vine enigma sa scurme... Frumoasa scriere...

dbs.

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Martie 7, 2011 la 2:12pm
Ma bucur,Viorel, sa te regasesc printre secunde, prin timp. Cu drag, Irina
Comentariu publicat de Viorel Croitoru pe Martie 7, 2011 la 8:25am

Există timpuri mai frumoase,

În care m-aș simți stingher,

Doar ale mele-s prețioase

Secunde, deși toate pier...

Îmi place mult ideea, povestea, felul cum le-ai "legat"... Felicitări!

 

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Februarie 12, 2011 la 12:03am

Un frumos raspuns liric! Tot ceea ce ştim, percepem, ne imaginăm, fiecare gand, senzatie sau sentiment este o formă a minţii noastre. Va multumesc,stimate domn, pentru preţioasele dvs clipe daruite.

Cordial, Irina lucia Mihalca
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Februarie 3, 2011 la 12:00am
Multumesc, Luminita,.. sunt onorata...iti multumesc, draga mea
Comentariu publicat de Carmen Ciumărnean pe Februarie 2, 2011 la 11:38pm
foarte interesant poemul tău, draga mea Irina...l-am citit cu plăcere...am fixat imaginile şi am simţit trăirea ta...felicitări
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Februarie 2, 2011 la 8:07pm

Mariana draga, frumos si emotionant ai reusit sa-mi redai gandurile asociate poemului. Iti multumesc pentru clipa simtita. Si daca tot am pasit in urma lui J.L. Borges, unul din scriitorii mei indragiti, iti las si eu cateva din gandurile lui:

"Mă gândesc întotdeauna la lume ca la ceva ireal şi sunt întotdeauna surprins de lume, de lucrurile care mi se întâmplă. De exemplu anul trecut am împlinit optzeci de ani şi m-am gândit că nimic nu mi se mai poate întâmpla. După un timp însă am suferit o operaţie reuşită, însă dureroasă. După aceea am făcut o călătorie minunată în Japonia, o ţară pe care acum o iubesc foarte mult, iar acum, în chip ciudat, sunt în Indiana şi stau de vorbă cu dumneavoastră. Viitorul avea să-mi ofere atâtea lucruri, atâtea daruri, iar eu nu-mi dădeam seama de asta. Şi continui să aştept şi alte daruri de la viitor. Căci singurul lucru pe care-l ştim despre viitor este acela că nu va semăna cu prezentul. Oamenii se gândesc la viitor numai în termenii secolului douăzeci, hiperbolic şi distorsionat. Însă eu ştiu în primul rând că vor exista multe alte secole viitoare şi, în al doilea rând, că lucrurile care ni se par acum importante vor fi frivole şi irelevante în viitor. Oamenii nu vor mai fi interesaţi de politică, nu vor mai fi egali - asta e o iluzie - nu vor mai gândi în termeni ca circumstanţe, succes, nereuşită ..."

Cu drag, Irina

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Februarie 2, 2011 la 7:54pm

Vali, gandurile ne poarta pe carari nebanuite, asa cum ieri, dimineata, un nou afis a inflorit pe strada mea "reparam ceasuri" ( o meserie parca uitata ) si, astfel, firul a continuat.

Ma bucur ca mi-ai redat clipele asociate cu piesa vazuta in toamna trecuta, recunosc, o uitasem. Iti multumesc si pentru timpul oprit si impregnat in cantecul Corinei Chiriac.

Iti las si eu cateva gandurile lui Jorge Luis Borges asociate timpului.

http://www.youtube.com/watch?v=9IzOb4vC0Ho

Cu drag, Irina

Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Februarie 2, 2011 la 5:30pm

Irina, poemul tau imi aduce aminte de piesa de teatru a lui Matei Visniec," Negustorul de timp" al carui spectacol l-am vazut la Iasi, acum un an pe scena Teatrului National si unde este vorba de aventura unui om care si-a vandut saptamani din viata fara sa stie ca sunt ultimile. Ca si eroul din piesa, purtator al unei valize de nisip stelar, care isi aminteste de "toate visele visate in trecut si de toate visele visate in viitor", iata ce spui si tu in poemul tau:

 

" - Depinde ce vrei! Un timp prăfuit, un timp îngheţat, un timp diferit,

    un timp atârnat înainte, un timp înapoi, un timp paralel, o buclă de timp,

    jumătăţi sau sferturi de timp, fantome de timp măcinat? ”

 

Las semnul meu de citire cu o melodie pe care cred ca o stii: "Opriti timpul", interpretata de Corina Chiriac si cu felicitarile de rigoare. Cu drag, Vali

 

<strong>Corina Chiriac - Opriti Timpul</strong><br />   

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor