Cella Negoiescu, performanţă şi sugestivitate.Valentin Ciucă

          Galeriile de artă de la Ateneul Tătăraşi s-au dovedit neîncăpătoare pentru publicul iubitor de artă care a ţinut să treacă pragul expoziţiei semnată de Cella Negoiescu, realizând astfel un veritabil record de audienţă fără precedent. Această afluenţă de public se explică prin calitatea precedentelor expoziţii ale autoarei, prin modul profesionist cum le gândeşte şi le realizează. Prestigiul autoarei printre confraţi a devenit în timp o veritabilă garanţie a valorii. Trebuie remarcat şi faptul că artista este o statornică iubitoare a lucrului bine făcut, unde principiul antic festina lente îi asigură dominanta profesionalismului. La asemenea calităţi trebuie să adăugăm şi un bun management al propriei cariere, nesfiindu-se să abordeze teme şi subiecte cu grad înalt de dificultate.

          Problema Nudului a fost dezbătută şi exprimată în timp în cele mai variate formule, de la idealul grec şi până la soluţiile extravagante ale modernităţii, aici incluzând experimentele picassiene sau cele ale lui Marcel Duchamp. Sau ale furibundei post-modernităţi de astazi. Aşadar, un subiect care atrage, satisface sau intrgă, nimeni neputând rămâne însă indiferent. În cazul Cellei Negoiescu compoziţiile au pornit de la ideea de concept, de la simbolistica nudităţii tratată ca o arhitectură sublimă, o expresie a frumuseţii desăvârşite. Fireşte că reuşita de-acum este cu mult mai complexă şi mai nuanţată decât un simplu enunţ, în timp circulând printre profesioniştii breslei şi cei care au savurat de-a lungul timpului tema, tot felul de reacţii. Unii observatori au remarcat, subiectiv desigur, că numai bărbaţii pot transfigura compoziţional corpul feminin, interpretându-l din perspectiva atracţiei irezistibile şi a armoniei formelor, alţii socotind că doar femeile pot spune câte ceva despre nuditate ca expresie a frumuseţii desăvârşite. Cum ştim, s-a ajuns încă din primăvara culturii greceşti la canon şi la un ideal greu de depăşit. Şi totuşi ...

          Cella Negoiescu, stenică în gândire şi aplicată în expresia plastică, cu o excelentă cultură vizuală, eliberată de tentaţia cărnii, se obiectivizează în sensul cerebralităţii, realizând cu fiecare imagine devoalarea misterului de dincolo de forme. Are intuiţia expresiei şi rigoarea unui privitor elevat, înzestrat cu capacitatea de a vedea dincolo de suprafaţa tabloului, pătrunzând în profunzime, acolo unde se poate întâlni cu transcendenţa. Fiecare formă devine o structură compoziţională prin capacitatea de a construi pornind de la ceea ce vede şi ajungând la ceea ce are sens simbolic. Modelul aşezat în poză se abandonează voluntar intenţiilor creative ale pictoriţei şi, de aici, impresia stenică de analiză şi expresie a unui motiv care nu se va perima niciodată. Privitorul privelegiat de oferta generoasă a artistei se va regăsi neîndoielnic în tablourile de unde un model surâde discret sau îşi arcuieşte coapsa ori gâtul gracil, formele în ansamblu, astfel încât unele devin racursiuri subtile şi sugestive. Perspectiva aeriană sau plonjantă, dincolo de dificultăţile reale de exprimare ale motivului, atestă profesionalismul unui creator care doreşte să se confrunte cu rigorile motivului spre a-şi putea savura victoria ca pe un act artistic împlinit. Cele câteva compoziţii cu tentă monumentală – oricând ar putea deveni ansambluri murale de mare efect - fac din grupul de mici balerine un spectacol vizual incitant şi ataşant, degasian ca temă, negoiescian ca realizare. Ceea ce contează în asemenea imagini ţine de eşafodajul compoziţional al ansamblului unde mişcarea e doar virtuală, aşteptând parcă bagheta magică, momentul optim de declanşare a dansului plin de graţie.

          Cella Negoiescu face la nivel cromatic o pledoarie pentru substanţa armonică a discursului plastic unde ocrurile variate, verdele, albul, alte culori de ambient asigură calitatea unei palete rafinate şi în acord cu frumuseţea pigmentului pielii fragede ... Într-o vreme când posterele aşezate pe coperţile revistelor de profil şi destinate publicului obişnuit cu imagini XXL, pictura ca artă a sugestiei va continua să intereseze pe cei a căror cultură vizuală le permite să facă diferenţa între o fotografie lubrică şi o creaţie artistică de valoare. Sugestivitatea va triumfa permanent deoarece permite privitorului o formulă de lectură subiectiv configurată.

          Lecţia de frumuseţe de acum a Cellei Negoiescu a oferit privitorilor dezinhibaţi de reţineri pudibonde meritate satisfacţii. A reamintit totodată celor care mai au disponibilităţi de dialog cu eternul feminin în ipostaza nudului şi a farmecului, a inteligenţei şi maternităţii că a picta asemenea motive ţine de o înaltă calitate umană şi artistică ... Iată, un remarcabil succes de autor şi o bucurie trăită şi asumată împreună pentru mult timp ...

 

 

                                                Valentin Ciucă  Vernisaje selective  Editura ART XXI

                                                                                Iaşi, 2010, pp. 428 / 430

Vizualizări: 19

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor