celor care cred că știu

[Şerbănescu Ana]

cei care cred că știu tot felul de lucruri despre
cine sunt oamenii și cum le bate inima
de ce se așează ei unde se așează atunci când cineva îi trage de guler
de ce strigă când nu sunt auziți
de ce se zbat când știu că nu există o finalitate
dar mai ales de ce cred bărbații că medalionul de la gâtul femeii este cheia
către inima lor...
ei bine aceia să mă anunțe și pe mine când
vor începe o lume fiindcă aceasta e pe sfârșite

de ceva timp ne proiectăm unii pe alții
ca niște prezentări prost făcute
pe zidurile unor clădiri
unii fac reclamă la pepsi
alții candidează pentru un loc în senat

nici măcar timpul și spațiul nu se mai înțeleg
probabil pentru că și-au schimbat programul
sau poate pentru că au divorțat
în orice caz universul nu mai vrea rochii de mireasă
de când se imbracă în tot felul de costume
triste obosite și urâte

iar când muzica își spune cuvântul
nici măcar hainele nu se mai luptă
fiindcă în lumea asta nu ceea ce e frumos
zguduie clădirile...
aici ochii și cuvintele sunt mai presus de realitate

[Şerbănescu Ana]

Va mulțumesc pentru cuvintele frumoase și pentru că v-ați făcut timp să cititi, apreciez și mă bucur de fiecare comentariu în parte, care mă motivează enorm!

[DUMITRU TIMERMAN]

Ochii sufletului şi cuvintele desprinse din necuvinte...

[Ionel Petrisor]

     Suparata pe lume dar bine acatuita supararea! Frumoase versuri!

[Terezia Filip]

"de ceva timp ne proiectăm unii pe alții
ca niște prezentări prost făcute
pe zidurile unor clădiri"  - Găsesc în versuri ceea ce se pare că bântuie acum lumea şi prin lume. Aceasta e poezia - o voce a ceea ce vedem simţim toţi, spusă esenţializat , cu simplitate şi tâlc.